Se intoarce in Spania
“Am luat si tepe, ca asa e in afaceri, dar mici, de 5.000-6.000 de dolari. Daca joci fotbal cativa ani la nivel inalt, poti castiga bani pentru toata viata cu conditia sa nu-i risipesti pe prostii. Eu am o masina veche, de sapte ani, pentru ca nu mi-am propus niciodata sa arunc banii pe fereastra. Am doi copii si o sotie de care trebuie sa am grija si daca nu mai joc fotbal”, isi urmeaza Jean Barbu firul gandurilor.
Cea mai importanta perioada din cariera de jucator profesionist este plasata de “Cobra” in Spania, la Numancia, unde a evoluat timp de doi ani, intre 1999 si 2000. “Fotbalul din Spania este spectacol total imbinat cu profesionalism. Steaua a vazut asta pe pielea ei cu Valencia. Tin legatura cu Laurentiu Rosu, Catalin Munteanu si Galca. Singurul regret care ma incearca este ca nu mi-am luat si cetatenia spaniola, desi mi-era la indemana. Dar cine stie, poate o s-o iau pana la urma acum. Oricum, zilele viitoare plec in Spania sa ma intalnesc cu niste prieteni vechi si o sa ma interesez si de acest aspect. Spania este o tara care mi se potriveste si la cate locuri am schimbat in viata mea n-ar fi exclus sa ma mut cu familia in Peninsula”, ne-a dezvaluit Jean.
A dat bani pentru
salvarea Coreei!
Perioada petrecuta de Jean Barbu in Coreea de Sud (1997-1998), la formatia Samsung Blue Wings, alaturi de actualii tehnicieni Pavel Badea (Stiinta) si Cosmin Olaroiu (Poli Timisoara), constituie un capitol aparte in viata “Cobrei”.
“Am nimerit in mijlocul unei adevarate revolutii. In 1997 coreenii se straduiau sa scape de datoriile catre SUA, vreo 40 de miliarde de dolari dupa cum transmiteau pe canalele de stiri. Atunci s-a petrecut un lucru incredibil. Conducatorii tarii au facut apel la cetateni sa puna umarul la salvarea Coreei, iar oamenii se prezentau cu bijuterii din aur si tot ce aveau de valoare in casa la centre pentru colectare. Dupa antrenamente ne asezam in fata televizorului si urmaream cu interes evenimentele”, rememoreaza Jean. “Veneau unii cu cate un kg de aur, il predau autoritatilor si primeau in schimb o chitanta cu care, ulterior, aveau sa-si recupereze bunurile. Ne-a impresionat aceasta situatie si, impreuna cu Olaroiu si Badea, am donat si noi diferite sume de bani pentru salvarea Coreei, cum se spunea. A fost ceva care nu cred ca s-ar putea intampla vreodata in Romania, mai ales ca toti oamenii si-au recuperat aurul pe baza unor amarate de hartii”, rememoreaza Barbu.
Constantin “Jean” Barbu
– Nascut la: 16.05.1971 (Galati)
– Inaltime/greutate: 1,79 m/73 kilograme
– Post: atacant
– Cariera: CSS Galati, CSS Aripi Pitesti, Dacia Pitesti, FC Arges (1992-septembrie 1997), Samsung Blue Wings (Coreea de Sud, 1997-1998), FC Arges (1998), Rapid (1998- august 1999), Numancia (Spania, 1999-aprilie 2000), Rapid (2000-2001), FC Arges (2002-2003), Davia Mioveni (Divizia B, 2003-2004).
– Meciuri/ goluri in Divizia A: 144/ 84.
– Debut in Divizia A: 20.08.1994 (FC Arges – Steaua 3-1 – a marcat un gol).
– Meciuri/ goluri in Primera División: 42/ 6.
– Meciuri/ goluri in Cupele Europene: 8/ 5.
– Meciuri/ goluri la nationala: 3/ 2
– Debut la nationala: 06.09.1997 (Liechtenstein -Romania 1-8)
– Palmares: campion cu Rapid (1998-1999), golgeter al Diviziei A (1997/1998 – 21 de goluri).
– Suwon Samsung Blue Wings a platit 1.300.000 $ pentru transferul sau de la FC Arges
Blestemul piciorului rupt
Nefericita intamplare cand Jean Barbu i-a rupt piciorul, involuntar, micutului mijlocas al Astrei, Mircea Ciorea, iar la cateva luni mai tarziu avea sa pateasca acelasi lucru in Spania a capatat deja o conotatie de legenda.
Prin Ploiesti a circulat la vremea respectiva un zvon conform caruia sotia lui Ciorea ar fi mers la biserica unde l-a blestemat pe Barbu sa pateasca acelasi lucru ca sotul sau. Coincienta sau nu, exact asa s-a intamplat. “Va dati seama ca n-am facut-o intentionat, dar astea sunt riscurile meseriei. Eu i-am dat lui Ciorea, saracuÂ, 2.000 $ atunci, plus ca Rapidul mi-a mai oprit 3.000 $ din ultima rata contractuala. Nu stiu daca au ajuns la Ciorea, pentru ca nu mai era treaba mea. Mie nu mi-a dat nimeni nimic. Mi-aduc aminte ca in meciul cand mi-am rupt piciorul, Numancia – Poli Ejido, am dat doua goluri. Il zapacisem pe Gerhard Poschner (n.r. jucator de origine romana, care a mai evoluat pentru Stuttgart, 1860 München sau Borussia Dortmund), jucatorul care ma avea in grija. La un moment dat, probabil iritat de evolutia mea, a intrat criminal, prin alunecare, si mi-a rupt piciorul. In acel moment, s-a taiat practic firul carierei mele”, concluzioneaza Barbu.