”Părinții mei au murit îmbrățișați” | Președintele Federației Române de Gimnastică a ascuns 40 de ani tragedia prin care a trecut la cutremurul din 77. VIDEO EXCLUSIV
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Tragedia prin care a trecut Adrian Stoica la cutremurul din 1977. Președintele Federației Române de Gimnastică: ”Părinții mei au murit îmbrățișați!”. Urmează un interviu răvășitor.
Cuprins:
Citește și:
- Documente CIA declasificate. Cutremurul devastator din 1977 a lăsat România în beznă și la mila țărilor din jur. Cum ne-a ajutat URSS
- Zimnicea a căzut sub lama buldozerelor comuniștilor. Cum a fost declanșată demolarea orașului din cel mai sudic punct al României / VIDEO EXCLUSIV
4 martie este cea mai grea zi din an pentru Adrian Stoica, președintele Federației Române de Gimnastică. Cutremurul care, în 1977, a pus la pământ centrul Bucureștiului, măturând clădiri, i-a decimat familia: mama Livia și tatăl Valentin.
Părinții șefului gimnasticii românești au murit la vârsta de 56 de ani, pe când fiul lor avea doar 26 de ani. De 40 de ani, Adrian Stoica (66 de ani), președintele Federației Române de Gimnastică din 2009, își ascunde drama de ochii lumii. Informația este cunoscută doar de câteva persoane din gimnastică. Adrian Stoica a căutat să țină secretă povestea. ”Libertatea” l-a convins să vorbească despre acest episod dureros.Adrian Stoica este o mână de om. Și-a păstrat fizicul de gimnast și pare un dur. Zâmbește rar, niciodată fără motiv întemeiat. De la etajul 6 din clădire Ministerului Tineretului și Sportului, unde are biroul, bărbatul scanează toate clădirile cu risc seismic din centrul Capitalei. O astfel de locuință a reprezentat o uriașă capcană pentru părinții săi.Libertatea: Domnule Stoica, este adevărat că v-ați pierdut ambii părinți, la cutremurul din 1997?Adrian Stoica: Este adevărat, dar nu-i foarte simplu să abordez subiectul. Pentru un om tânăr, care începuse să-și facă un drum în viață, să-și piardă ambii părinți, ambii tineri, a fost un șoc cumplit. Nu împlinisem vârsta de 27 de ani, terminasem de trei-patru ani facultatea. Părinții mei au fost extrem de grijulii. Au făcut eforturi pentru ca toți cei trei copii să aibă de toate. În principal, să le asigure câte o casă, apartament la bloc, cum era pe atunci. E greu să pleci în viață fără a avea sfaturi bune din partea părinților, și aici nu este doar cazul meu. Când cineva rămâne în viață după o astfel de nenorocire, durerea e mare pentru supraviețuitori. Copilul meu s-a născut noiembrie 1977. Din păcate, n-a apucat să-și cunoască bunici paterni. Au aflat despre ei din ce le-am povestit.Unde locuiau mama și tatăl dumneavoastră?Părinții mei s-au tot mutat prin București până s-au fixat la adresa Lipscani 102. Era o clădire impunătoare, veche, cu ziduri groase de 50 de centimetri. A avut o compoziție ciudată aceată clădire. Erau planșe de beton, dar niciun stâlp! Vorbim despre o clădire cu 5 etaje. Avea un regim ciudat. Era un mixaj între apartament cu birouri, că nu erau firme pe atunci, și doar două-trei apartamente de locuințe.
A fentat moartea!
Nu locuiați cu părinții?Nu, eu stăteam în altă parte. Trebuia să trec în seara aia pe la părinți. Dar, în seara fatidică, am terminat târziu la Institutul Național de Educație Fiziciă și Sport. Am pierdut vremea cu profesorii de la facultate. Se înserase și am decis să iau troleibuzul în partea opusă. M-am dus la mine acasă. Dacă aș fi mers la părinți, probabil că n-aș mai fi fost în viață la ora asta! A fost norocul meu.Cât de puternic s-a resimțit cutremurul acolo unde v-a prins?Vă spun că atât de puternic a fost cutremurul că, acasă, soacra mea mi-a pus o supă de fasole într-o farfurie destul de adâncă, iar după cutremur, nicio boabă nu mai era în farfurie! De cum s-a petrecut, ne-am deplasat în grabă acasă, la părinții mei. Imaginea era de coșmar. Fațada era în picioare, în spate era un mormam de planșe de beton, cu cărămizi în jurul lor. Era o clădire de dinainte de 1900, rezistase la cutremurul din 1940, trecuse și războiul. Nu era cu buline roșii atunci, vă dați seama.
”I-am găsit îmbrățișați!”
Dumneaoastră n-ați pățit nimic?Eu stăteam la etajul 3, într-un bloc de 4 etaje din Drumul Taberei. Un bloc ”japonez”, bine făcut. Nu a pățit nimic acel bloc.Cum au fost operațiunile de găsire de a părinților dumneavoastră?Teribile. Planșele despre care vorbeam au fost legate de tancuri! Erau două tancuri care trăgeau și care abia reușeau să le miște din loc câte un metru. Cum să fi scăpat un om de sub aceste dărâmături?Cine a fost cel care i-a găsit pe părinții dumneavoastră?Exact eu! I-am recunoscut repede. I-am găsit îmbrățișați!
Adrian Stoica este vicepreședinte de onoare al Federației Internaționale de Gimnastică
Cine este Adrian Stoica? Conduce Federația Română de Gimnastică începând din 2009. A fost reales în 2013, iar în acest an ar putea obține al treilea mandat consecutiv. Până în 2013, a stat în umbra lui Nicolae Vieru, decedat în septembrie 2016. În acest moment, Stoica deține funcții importante la federația internațională (este membru în Comitetul Tehnic din 1992 și este vicepreședinte onoric al FIG din 2012). Și datorită influenței sale, România a obținut dreptul de a găzdui Campionatul European de gimnastică de la Cluj (19-23 aprilie 2017), competiție la care Nadia Comăneci va fi ambasador. 1957 este anul când România a organizat ultima oară Campionatul European de gimnastică.
Locul unde au decedat Livia și Valentin Stoica: Clădirea de la kilometrul 0
”Libertatea” a găsit locația în care și-au pierdut viața părinții lui Adrian Stoica. În zilele noastre, construcția găzduiește mai multe sedii de firmă.Clădirea se află lângă pasajul Sfântu Gheorghe (păstrează denumirea străveche, Pasagiul Sft. Gheorghe), vis-à-vis de Biserica Sfântul Gheoghe Nou din București. Se află, practic, la kilometrul 0 al Capitalei.La adresa Lipscani 102 se găsesc mai multe sedii de firmă. Printre acestea, Țiriac Imobiliare și Centrul Nouveau sunt adăpostite de clădirea cu cinci etaje care a fost refăcută complet după cutremur. La parter se află un sediu de bancă.
La adresa Lipscani 102, părinții președintelui FR Gimnastică locuiau la etajul 3 al clădirii, iar șansele de a se salva erau minime.Adrian Stoica a suferit o triplă tragedie, în seara zilei de 4 martie. În afara părinților Livia și Valentin, și-a pierdut și nașul de cununie.
”A fost o durere multiplă atunci. Prietenul meu, nașul meu, Mircea Gheorghiu, fost gimnast, a murit”, a rememorat, îndurerat, Adrian Stoica. Alături de fostul gimnast a murit și soția acestuia, Rodica Gheorghiu. Cei doi și-au găsit sfârșitul la Piața Romană din București.
