Amintirile lui Valeriu Răchită de la Steaua: „În fața mea erau Lăcătuș și Hagi. Mă mai trimiteau după ghete, după cremă, mai căram trei genți”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Valeriu Răchită (53 de ani) dezvăluie cum a fost forțat să semneze cu echipa din Ghencea, acolo unde a ieșit de trei ori campionul României, dar și cum a refuzat să meargă la Dinamo.
Cuprins:
Vivi Răchită, cum îl cunoaște toată lumea fotbalului, a început fotbalul la Petrolistul Boldești, acolo unde tatăl său „era fotbalist, dar și căpitan de echipă”.
Apoi de la „12 ani am ajuns la juniorii de la Petrolul, unde am fost prima dată legitimat. Acolo am parcurs toate etapele, de la copii și juniori până la antrenor și manager”.
„Foaie de drum la Târgu Mureș, la sortat de cartofi”
La seniori a debutat la Metalul Plopeni, unde a jucat în Liga B și C, apoi a venit transferul la Steaua.
„În '89 mi-a venit ordinul de încorporare, să mă duc în armată. M-am dus cu președintele clubului la Comisariat. Atunci, Metalul Plopeni se înțelesese cu Dinamo… Dar tovarășul colonel zice: «Gata, Răchită! De mâine, la Steaua! La UM 02317». Președintele meu zicea că merg la Dinamo, dar imediat mi-au dat foaie de drum la Târgu Mureș, la sortat de cartofi. «Dacă nu vrei la UM 02317, alternativa e la sortat de cartofi, fără fotbal, fără nimic!»”, a povestit Răchită la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO.
Așa a ajuns la Steaua și-a prins „loc în vestiar între Bumbescu și Iovan, iar în fața mea erau Lăcătuș și Hagi”. Și chiar dacă primirea a fost foarte bună, Răchită nu poate uita că „mă mai trimiteau după ghete, după cremă, mai căram trei genți în afară de a mea. Așa erau vremurile, dar aveam și respect”.
286de meciuri și 27 goluri are Valeriu Răchită în prima ligă din România, jucând pentru Steaua, Petrolul Ploiești, FC Onești și Universitatea Craiova.
„Nae Ungureanu m-a băgat direct în ghips”
Tot în Ghencea a avut parte și un moment neplăcut. „La sfârșitul antrenamentelor mai jucau tinerii cu bătrânii. Eram eu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu… Se juca la sânge! Câștigam mai rar noi. Prima mea accidentare gravă a fost o rupere de genunchi, o fisură, făcută de Nae Ungureanu. I-a dat-o cineva printre picioare, s-a înroșit de nervi și a sărit pe mine cu ambele picioare de m-a băgat direct în ghips!”, a mai povestit Răchită.
Nu mai avem fotbal pentru că terenurile de la școli sunt încuiate cu lacăt. Noi jucam în curtea școlii! Copiii se îndreaptă acum spre alte activități. Nu mai vin la sport. Și dacă nu face statul o politică a sportului, este tragic ce se întâmplă în spate. Dacă am mai găsi doi-trei de Hagi să facă ce face el, am avea un viitor. Dacă nu, ne îndreptăm spre lumea a treia spre a patra.
