Antrenamente de bunic

L-am vizitat pe Dragomir la birou, intr-una din zilele lui extrem de solicitante. Chiar daca telefoanele nu se mai opreau din sunat, si-a gasit timp pentru a vorbi despre venirea pe lume a ne-potului sau: “Nu stiu ce-nseamna sa fii bunic, dar voi invata. Cand am aflat ca voi avea un nepotel m-am simtit minunat. O sa-l cheme Bogdan Calin. Bogdan, ca pe fiul meu, si Calin, pentru ca acesta e numele de fata al sotiei mele. Nu-mi doresc decat sa fie sanatos si, daca m-ajuta Dumnezeu, sa fie frumos cum sunt parintii lui, intelept ca nevasta-mea si luptator, darz cum sunt eu”. A apucat sa-i cumpere micutului cateva cadouri, dar fiul lui a fost cel care s-a ingrijit de camera copilului: “Bogdan a plecat la Milano si i-a facut o camera cum nici in vise nu-ti imaginezi. I-a comandat mobila special si i-a luat o groaza de chestii. Si fiul meu tot in conditii din astea a trait, adica n-a suferit de nimic”. Cu Bogdan Calin are deja planuri: “La primul derby voi fi cu nepotelul meu in brate pe stadion. Vreau sa-i intre zgomotul stadionului in minte de cand incepe sa articuleze cate ceva. Sa-i intre in sange”.

Cu o oarecare stangacie, Mitica Dragomir a luat in brate papusa. Testul biberonului
a fost usor. Dupa ce a cerut sa-i fie adus putin laptic, s-a asigurat ca acesta nu este prea fierbinte.
Cu scutecul a fost ceva mai greu: Mitica Dragomir l-a intors pe toate partile si cand a reusit, in sfarsit, sa-l prinda de papusa a rasuflat usurat

Urmărește-ne pe Google News