Robert Nuţu (23 ani), preşedintele Sindicatului Arbitrilor din România (SAR), spune că, deşi în ţara noastră există arbitrii de certă valoare, datorită sistemului de promovare, care lasă loc de speculaţii, activitatea ”cavalerilor fluierului” este compromisă din start.
Care ar fi ”bubele” arbitrajului românesc?
Promovările în lotul A, nu se fac doar pe baza pregătirii fizice şi teoretice. În ultimii ani a contat şi cum îl cheamă pe tatăl sau pe unchiul tău. Poate copilul sau nepotul tău este un geniu al arbitrajului, dar se lasă loc interpretărilor, pentru că oriunde există fii de foşti arbitrii promovaţi la excepţional, vor exista şi nemulţumiţi. Ar trebui scoase locurile la excepţional şi promovările să se facă prin concurs. Ai avea o şansă de 1%, dar ar fi ceva real.
Doar nepotismul e problema?
Nu. Unii preşedinţi de comisii judeţene de arbitrii şi unii observatorii nu au o experienţă în arbitraj şi nu înţeleg foarte bine această activitate. Arbitrii s-au plâns că există presiune la nivel naţional, iar federaţia este vinovată. Problemele cu arbitrajul nu există doar la nivel înalt. La mine, la AJF Prahova sunt numeroase cartonaşe galbene şi roşii radiate de comisia de disciplină, jucători scoşi din viaţa sportivă pentru că bat arbitrii şi care joacă după două etape, terenuri omologate fără garduri, vestiare, toaletă sau apă curentă. Tot răul pleacă, însă, de la vârf.
Care sunt relaţiile cu FRF şi CCA?
Când a apărut sindicatul, ne-am dus la CCA şi la FRF, le-am arătat toate actele şi programul sindical. Ni s-a promis sprijinul, dar a existat puţină implicare din partea lor. Am încercat să purtăm discuţii cu preşedintele FRF, dar ne-a respins subtil. Am văzut că Mircea Sandu nu ne vrea. Nu ni s-a spus direct, ci prin intermediari. Oricum va trebuie să ne accepte la un moment dat ca parteneri de discuţie pentru că un sindicat al arbitrilor puternic este iminent
Cum a afectat scandalul de la Piteşti arbitrajul românesc?
A fost o chestie psihologică să se arate un arbitru încătuşat, pentru a avea imaginea pătată toată viaţa. Meciurile nu se aranjează numai cu arbitrii, ci şi cu jucători, antrenori şi patroni. Au fost persoane care s-au delimitat clar de toţi arbitrii, chiar dacă despre unii s-a stabilit clar că nu au luat bani, alţii au fost deja eliberaţi, iar în cazul altora nu s-a terminat ancheta. Prezumţia de nevinovăţie nu a existat. Acun suntem jigniţi de spectatori şi chiar de jucători, care ne spun ”Du-te la puşcărie!”, ”Să vă ia DNA-ul!”, ”Te caută la telefon de la Piteşti!”sau ”O să ajungi ca Corpodean!”. Noi nu am putut săi ajutăm pe arbitrii anchetaţi deoarece nu sunt membrii sindicat şi au preferat să fie apăraţi de avocaţi proprii şi nu de al nostru.
Tudor şi Nica, membri SAR
Sindicatul Arbitrilor din România a dobândit personalitate juridică pe 14 noiembrie 2007 şi avea doar 15 membri. Acum are 76 de membri, socotindu-i pe cei care şi-au dat acordul în scris, nu verbal, dar şi multe cereri de adeziune la sindicat. ”Sediu este la mine în apartament, în Ploieşti. Cele mai cunoscuţi membri sunt Alexandru Tudor şi Cristi Nica, dar ei au refuzat posturi de conducere. În marea majoritate ei sunt arbitrii de diviziile C şi D, dar deoarece suntem tineri, noi reprezentăm viitorul arbitrajului. Vrem să venim cu idei noi, să fim imaginea tinerilor arbitrii. Momentan nu suntem o forţă, pentru că nu-i reprezentăm pe toţi arbitrii sau marea lor majoritate. La toate nivelurile există 3.000 de arbitrii”, ne-a declarat tânărul preşedinte al sindicatului.
Vor ca arbitrajul să devină profesie
În luna februarie SAR s-a afiliat la Sindicatul Sportul Românesc, aflat sub jurisdicţia BNS, condus de Dumitru Costin. Obiectivul e ca profesia de arbitru să devină meserie şi să fie trecută în nomenclatorul clasificării meseriilor din România. ”Până acum arbitrii nu au avut nimic de spus. Odată ce va deveni profesie şi arbitrii vor munci pentru FRF şi pentru cluburi, arbitrii vor avea alte drepturi şi ne vom alinia şi noi ţărilor, precum Franţa, Marea Britanie, Germania sau Italia – unde, pe lângă barem, arbitrii primesc şi salariu. În arbitrajul românesc nu există stabilitate, de aici şi presiunea negativă”, precizează Robert.
Nu vor sponsorizări de la Penescu
Pentru a răzbate printre atâtea probleme, Robert nu-şi pierde simţul umorului. ”Există posibilitatea unor sponsorizări sau donaţii pentru sindicat, dar suntem foarte atenţi pentru că nu vrem să fim sponsorizaţi de vreo firmă a domnului Penescu. Până acum nu am primit nici o sponsorizare şi toate cheltuielile s-au făcut din cotizaţia de membru. Încercăm să fim o organizaţie transparentă. Sediul se află la Polieşti, în apartamentul meu”, a mărturisit liderul sindical al arbitrilor.