S-au mai vazut jucatori vanduti pe mici si tuica, fotbalisti cu talangi la gat, insa sa-i tii pe elevii tai intr-un regim atat de strict, mai rar. Actualii angajati de la cantonamentul din Lunca Jiului au rupt tacerea, pentru Libertatea, relatand ca, atunci cand antrenor era Florin Marin, aveau parte de cel mai teribil tratament. Unul dintre ingrijitorii stadionului isi aduce aminte si azi cum se prezenta starea gazonului: „Acum arata excelent, dar sa vedeti cum era atunci. Ii alerga de dimineata pana seara pe bietii jucatori, de ajunsese terenul sa nu mai aiba pic de iarba. Se antrenau pe un teren de Divizia D, mai exact”.
Terorizati, angajatii nu aveau ce face decat sa inghita in sec si apoi sa-si vada de treaba. Nici fotbalistii nu scapau, la fiecare exercitiu gresit sau artificiu tehnic nereusit, „Flocea” injurandu-i ca la usa cortului. Femeile de la bucatarie nu aveau voie sa faca mancare atunci cand componentii lotului se aflau in camere, iar echipamentul spalat nu era niciodata scos afara atunci cand „alb-albastrii” se aflau pe teren, la pregatire. Cand pierdeau un meci, de exemplu, cei care aveau cel mai mult de suferit erau cainii aciuati prin cantonament. In numar foarte mare, unii chiar au sfarsit tragic, dupa cateva intalniri de gradul zero cu oficialii clubului. De pomina e razbunarea lui „Flocea” pe spinarea unui caine care se apropiase prea tare de el, sau reactia „secundului” Popovici in seara de dupa egalul cu UMT, de acasa, in care se spune ca un „comunitar” a fost lovit in plin de cateva gloante. Nici „vicele” Sendrea nu s-a lasat mai prejos, o catea purtand si acum urmele unei solutii pe care acesta a imprastiat-o darnic pe spatele ei. Dupa apusul „erei” Netoiu in Banie, toti cainii din Lunca Jiului s-au pricopsit, drept razbunare, cu nume de dinamovisti, mai vechi sau mai noi: Kirita, Stoican, Barcauan sau Claudiu Niculescu.
Un capitol aparte in povestea acelor timpuri ii e rezervat lui Dan Sendrea, care se ocupa cu aprovizionarea. Dupa ce s-a vazut inclus in staff-ul administrativ, „Varza-Imparat” nu ierta pe nimeni de diverse „politeturi”. „Cred ca era cel mai rau om. Fiecare fotbalist manca doar o portie si nu prea indraznea sa mai ceara. Le era si lor frica, dar noua?”, a afirmat o femeie de la bucatarie. Sendrea nu se oprea aici si – pentru a rotunji veniturile clubului – cumpara marfa care urma sa expire a doua zi, bineinteles mult mai ieftina. Cum fotbalistii nu stiau, de vreo doua ori au aparut probleme cu sanatatea din cauza calitatii produselor. Pentru a face economie, fiecare camera era dotata cu un singur sul de hartie igienica, pe care doi fotbalisti erau nevoiti sa-l imparta o intreaga saptamana.