Fostul jurnalist sportiv Stelian Trandafirescu, 92 de ani, iese zilnic din casă. ”Suport greu izolarea. Lipsa contactelor cu oamenii mă doboară”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Fostul jurnalist Stelian Trandafirescu, unul dintre corifeii presei sportive din România, n-are stare în izolare la cei 92 de ani și 7 luni. ”Nea Stelică” zice că este la fel de activ ca pe vremea când umbla pe stadioane și scria cronici de fotbal pentru Gazeta Sporturilor.
Cuprins:
”Îmi fac singur aprovizionarea. Am magazine la 100 de metri de bloc. Ies zilnic din casă, între orele 11.00 și 13.00, cu declarație, bineînțeles, ca să n-am probleme cu Poliția, să-mi iau amendă. Port mască de protecție în spații închise. Sunt ca bradul. Chiar dacă am cancer la prostată și merg la doctor în fiecare lună, nu merg cocoșat, nu mă sprijin în baston. Slavă Domnului, ”Bibilica” mă ajută. Știu să gătesc, caut rețete pe Google”, a explicat Stelian Trandafirescu, pentru Libertatea, cu bucurie în glas.
”La început m-am panicat, dar m-au liniștit copiii”
Nea Stelică locuiește singur într-un apartament din zona parcului IOR din București, dar se bucură de susținerea celor doi copii. ”Soția a murit în urmă cu 14 ani. Am însă un băiat, de 53 de ani, și o fată, de 63 de ani, care stau lângă mine. Am și doi nepoți și o strănepoată. Sunt un om împlinit”, radiază nea Stelică. Are însă și o grijă de părinte: ”Fata și-a pierdut serviciul cu criza asta. Și-a depus dosarul de pensionare. Lucra la o firma de grafică pe calculator, dar s-a închis. Mă bucur însă că o pot ajuta. Am pensie 4.000 de lei. Există o forță divină care dirijează totul, viața-moartea”.
Fostul jurnalist spune că îi este greu să stea toată ziua în casă: ”Suport greu izolarea. La început m-am panicat, dar m-au liniștit copiii. Mi-au zis să fiu calm. Eu am fost toată viața un om activ, iar lipsa contactelor cu oamenii mă doboară. Sunt obișnuit să merg la meciuri, să mă întâlnesc cu foști fotbaliști, antrenori, foști conducători”.
”Mă uit la documentare și mai vorbesc cu prietenii la telefon”
În această perioadă, nea Stelică își umple timpul petrecut în casă navigând pe internet și uitându-se la televizor. ”Mă uit la știri doar ca să fiu la curent cu ce se mai întâmplă cu pandemia asta. În rest, mă pasionează filmele documentare”, povestește Stelian Trandafirescu.
Telefonul îi sună destul de rar. ”Din generația mea mai suntem puțini. Mai țin legătura cu Gheorghe Nertea, care are probleme cardiace, cu foștii comentatori Ion Ghițulescu și Nicolae Secoșan. Mă mai sună Mircea Cruceană, fostul secretar al lui Adalbert Kassai, fostul arbitru Gheorghe Constantin. Costică Vâlcea îmi mai trimite de Sărbători câte o sticlă de țuică”.
Uneori, ce-i mult nu e bine. Mă refer la bătrânețe. Am avut o viață frumoasă. Am umblat în toată Europa ca jurnalist. Am transmis de la două turnee finale, Euro ’84 din Franța și Mondialul 1990 din Italia” Stelian Trandafirescu, fost jurnalist sportiv:
”Rapid este echipa mea de suflet”
Stelian Trandafirescu a fost jurnalist sportiv timp de 40 de ani. Din 1953 până în 1993. ”Pasiunea pentru fotbal mi-a insuflat-o un unchi, care ținea cu Venus și care mă lua cu el la meciuri când eram copil. Mi-a plăcut fotbalul. Am și jucat la juniorii Rapidului, echipa mea de suflet. N-aveam cum altfel, am locuit în Giulești”, rememorează nea Stelică.
”Am vrut să mă fac aviator”
Jurnalist sportiv a ajuns printr-o conjunctură. Nea Stelică are încă amintirile bine întipărite în minte: ”Eu am vrut să mă fac pilot de aviație și, în 1949, m-am dus să dau examen la Școala pentru Pregătirea Ofițerilor Naviganți din Sibiu. Dar n-a fost să fie. Am făcut armată la Sibiu, iar datorită aptitudinilor mele sportive, jucam volei, baschet, fotbal, am fost desemnat să scriu la rubrica de sport a ziarului unității, care se numea «Aripi Noi». Acela a fost primul contact cu presa sportivă”. Nu realiza atunci cât va conta experiența de la ziarul militar.
De la Fabrica Electrică la ”Viața Sindicală”
Stelian Trandafirescu își continuă povestea carierei: ”După ce am terminat armata m-am angajat la Fabrica Electrică Klement Gottwald, unde fusesem ucenic după terminarea școlii primare. Tata era șofer și n-a avut bani să mă duc la liceu”.
Un telefon i-a schimbat complet viața. Era anul 1953. ”M-a căutat Ecaterina Borilă, care era redactor-șef la cotidianul «Viața Sindicală». Nu știam ce se întâmplă. Îmi bătea rău inima. Mi-a zis: Tovarășul Trandafirescu, am primit referințe bune despre dumneavoastră. Căutăm tineri care să scrie la ziar. Nu mi-a venit să cred. Ca probă de angajare am făcut un reportaj despre un doctor, dintr-un sat de lângă Craiova. Am fost angajat reporter sportiv. Pe sufletul meu”. Stelian Trandafirescu a lucrat 13 ani la ”Viața Sindicală”, transformat între timp în ziarul ”Munca”.
”Revista Fotbal am făcut-o după France Football”
Nea Stelică avea să intre cu adevărat în elita jurnaliștilor sportivi români începând cu 1966, când a fost numit redactor-șef adjunct la revista Fotbal. ”Președintele FRF, Gheorghe Popescu, a vrut să facă revista Federației. L-a pus redactor-șef pe Aurel Neagu, pe mine redactor-șef adjunct și pe Radu Urziceanu secretar general de redacție. Am copiat modelul France Football și în două săptămâni am făcut macheta. Redacția era la stadionul Tineretului, în trei cămăruțe. Scoteam revista cu opt redactori. În echipă erau Eftimie Ionescu, Mircea Tudoran, Petre Gațu, Ion Cupen. Aveam un tiraj săptămânal de 200.000 de exemplare”.
După 1974, o dată cu unificarea redacțiilor de sport, Stelian Trandafirescu a deținut funcția de secretar general al redacției nou create ”Sportul”, până în 1980. A ieșit la pensie de la Gazeta Sporturilor, în 1993.
Carte de vizită
Stelian Trandafirescu
Născut la 14 septembrie 1928, în comuna Pietroșița, județul Prahova
Absolvent al Facultății de ziaristică din București.
Cariera jurnalistică
1953-1966: ”Viața Sindicală” (”Munca”)
1966-1974: revista ”Fotbal”, redactor-șef adjunct
1974-1980: ”Sportul”, secretar general de redacției
1980-1993: ”Sportul”/Gazeta Sporturilor, redactor
