Balint: ”În State, a fost bine pe bancă, era mai răcoare decât în teren”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Gavrilă Pele Balint (51 de ani) a mers la Cupa Mondială din SUA, din 1994, în calitate de director sportiv al naţionalei României. Fostul atacant a început preliminariile pentru Mondialul american ca jucător şi marcase patru goluri în primele două jocuri ale tricolorilor din calificări: 7-0 ci Insulele Feroe şi 5-1 cu Ţara Galilor. O accidentare gravă suferită la genunchi în perioada în care evolua în Spania, la Burgos, i-a curmat însă lui Balint cariera de fotbalist, acesta fiind nevoit să-şi pună ghetele în cui la numai 30 de ani.În vara lui 1993, fostul antrenor al echipei CS Universitatea Craiova a fost numit în funcţia de director sportiv al naţionalei României, iar un an mai târziu, fostul atacant a mers în SUA alături de tricolori. Într-un interviu acordat pentru SportNews.ro, Gabi Balint a povestit experienţa trăită la Mondialul în care reprezentativa noastră a realizat cea mai mare performanţă din istorie.
Cuprins:
Responsabil cu buna dispoziţie
SportNews.ro: Gabi, cum a fost să urmăreşti de pe banca tehnică meciurile României de la Cupa Mondială din 1994, în loc să fii pe gazon?Gavrilă Pele Balint: A fost bine, că era mai răcoare decât pe teren (râde)! Băncile tehnice erau dotate cu o instalaţie care pulverizează apă, de genul celor pe care le întâlneşti vara prin terase, aşa că noi suportam mai uşor căldura decât cei care jucau.N-ai regretat, totuşi, că nu ai putut să joci la Mondial?Ei, cum naiba să nu regret? Mi-a părut rău, normal, că nu am jucat, mai ales că începusem bine preliminariile pentru Mondialul american. După primele două jocuri, marcasem patru goluri şi eram golgheterul grupei de calificare. A venit însă acea accidentare care m-a forţat să mă retrag... Bine că Mircea Sandu (n.r. – fostul preşedinte al FRF) mi-a oferit acel post de director sportiv şi am putut astfel să merg cu băieţii în SUA.Când ai devenit directorul sportiv al primei reprezentative?Am venit în vara anului 1993, o dată cu numirea lui Anghel Iordănescu în funcţia de selecţioner. Mircea Sandu mi-a oferit acest post ca o compensaţie pentru faptul că n-am putut să merg la Mondial ca jucător şi îi mulţumesc pentru asta.
Care erau atribuţiile tale?Stăteam cu echipa şi mă ocupam ca ea să beneficieze de toate condiţiile necesare, terenuri de antrenament şi toate cele. Am colaborat în SUA cu băiatul lui Victor Stănculescu, fostul antrenor de la Steaua, care, în perioada Cupei Mondiale, era delegat de FIFA pe lângă echipa noastră. În America, mai eram şi responsabil cu buna dispoziţie, le mai spuneam băieţilor câte o glumă, îi distram, ca să-i mai scot din tensiune.
”Ne-am temut foarte mult de columbieni”
Ce amintiri deosebite ai de la Mondialul din SUA?Păi, nu pot să uit acea victorie fantastică împotriva Columbiei. Ne-am temut cu toţii foarte mult de columbieni, erau neînvinşi, din câte ţin minte, de vreo 20 şi ceva de meciuri, dar ai noştri au jucat extraordinar. A dat Hagi acel gol magnific... Dacă România ar fi ajuns în careul de aşi al Mondialului, cred că Gică ar fi avut şanse mari să fie desemnat cel mai bun jucător al turneului final. Nu uit nici meciul cu SUA, pe care l-am jucat pe o căldură infernală, cred că erau în jur de 50 de grade la nivelul solului. Noi, cei de pe bancă, o duceam bine, datorită acelor pulverizatoare de apă, dar vai de cei care s-au aflat în teren!Ce s-a întâmplat în meciul cu Elveţia, de a pierdut România cu 4-1?Aşa ne e dat nouă, românilor, să o comitem atunci când nu se aşteaptă nimeni! La fel s-a întâmplat şi la Mondialul din 1990, când, după victoria cu URSS, ne-a bătut Camerunul şi a trebuit să jucăm cu cuţitul la os meciul cu Argentina. La fel şi în SUA, învinsesem Columbia în primul meci şi, vrând nevrând, poate că a intervenit o anumită relaxare în psihicul jucătorilor. Au fost ciudate şi condiţiile în care s-a jucat acea partidă, într-o sală, practic, dar nu pot să spun că din cauza aia am pierdut.
V-aţi temut foarte mult de Columbia. În meciul cu Argentina, din „optimi”, v-a fost la fel de frică?Să ştii că atunci nu ne-am temut aşa de tare. Prinsesem încredere în forţele noastre. În plus, mai jucasem cu argentinienii şi cu patru ani înainte, la Mondialul din Italia, când ei erau campionii lumii, şi făcusem 1-1 (n.r. – în acel meci, golul tricolorilor a fost marcat de Gabi Balint), aşa că am intrat în teren curajoşi şi am făcut un meci superb. Bine, nu pot spune că am dominat, dar cred că am reuşit un joc foarte bun.Destui suporteri te-au regretat ca jucător în meciul cu Suedia, la loteria loviturilor de departajare...Păi şi ce, dacă eram jucător, eu nu puteam să ratez? Mi se putea întâmpla şi mie.La Sevilla, în finala câştigată de Steaua cu FC Barcelona, ai dat dovadă de mult sânge rece când ai transformat penalty-ul.Ba să ştii că mi-a fost teamă atunci! Poate că nu s-a văzut, dar am avut emoţii mari. Mi-a ieşit, însă, execuţia. În SUA, Anghel Iordănescu a pus mult accent şi pe exersarea loviturilor de la 11 metri, dar n-a fost să fie. Păcat, am fost cu toţii foarte trişti după ce ne-a eliminat Suedia.
Pele, prietenul poliţiştilor americani
Naţionala României a stat în SUA mai bine de o lună. Au existat şi momente neplăcute în cantonament?Nu, n-au fost probleme. Jucătorii erau profesionişti adevăraţi, nu era nevoie ca ei să fie controlaţi în camere, sau să fie păziţi să nu fugă noaptea de la hotel. Cum s-au sărbătorit victoriile de la Cupa Mondială?S-a băut o bere, un pahar de vin, jucătorii au stat câteva ore cu familiile, şi cam atât. Totul, însă, la hotel, nu s-a plecat de acolo.Te-ai întors din SUA cu vreun suvenir?Am primit o diplomă simbolică din partea poliţiştilor care ne asigurau paza pe durata şederii în SUA. Mă împrietenisem cu ei, chiar am participat şi la o acţiune a lor.
Cum aşa?Eram în maşina unuia dintre poliţiştii cu care mă împrietenisem, ne plimbam, stăteam de vorbă, când, prin staţie, s-a cerut ajutor pentru prinderea unui infractor. Cum ne aflam în zona indicată, ne-am dus de urgenţă acolo. Eu am rămas în maşină şi am urmărit de acolo capturarea infractorului. Ţin minte că aveau atunci poliţiştii ăştia americani nişte maşini urâte pe dinafară, dar suberbe înăuntru!
Balint a visat scorul partidei de la Cardiff!
Naţionala României a obţinut biletele pentru Cupa Mondială din SUA după victoria, scor 2-1, repurtată la Cardiff în faţa reprezentativei Ţării Galilor, pe 17 noiembrie 1993. Golurile tricolorilor au fost înscrise atunci de Hagi (33) şi de Răducioiu (83), iar pentru gazde a punctat Saunders (61). La scorul de 1-1, galezii au ratat un penalty, transversala salvându-l pe portarul Prunea la lovitura de la 11 metri executată de Bodin.
”În noaptea dinaintea meciului de la Cardiff, am visat că România va câştiga cu 2-1. Am visat chiar şi că Răducioiu va da gol! Doar golul lui Hagi şi penalty-ul ratat de galezi nu le-am visat”, ne-a povestit Gabi Balint.
”În ziua partidei, le-am spus tuturor din lot ce am visat. Bineînţeles că, pe moment, nu m-a luat nimeni în serios. Pe urmă, toţi mă felicitau şi mă întrebau de ce nu am pus pariu cu cineva, că m-aş fi umplut de bani”, a mai precizat fostul atacant.Gavrilă Pele BalintCarte de vizităData şi locul naşterii: 3 ianuarie 1963, Sângeorz-BăiPrimul club la care a fost legitimat: Hebe Sângeorz-Băi (1974-1978). Ca junior, a mai jucat la Luceafărul Bucureşti (1978) şi la Gloria Bistriţa (1978-1980);
Postul: atacant;
Echipe la care a jucat ca senior: Steaua (1980-1990), Real Burgos (1990-1993);Echipe antrenate: România (secund, 1994-1998), FC Bihor (1998-1999), Sportul Studenţesc (1999-2000), România (secund, 2000), Galatasaray (secund, 2000-2001), România (secund, 2001), Şerif Tiraspol (2002-2003), Sportul Studenţesc (2003-2004), Galatasaray (secund, 2004-2005), FC Timişoara (secund, 2005-2006), FC Timişoara (2008-2009), Moldova (2010-2011), FC Vaslui (2013), CS Universitatea Craiova (2014);Meciuri/Goluri la naţionala României: 34/14.
