Punctul de sprijin

Rapidul a iesit de pe teren la Brasov si a pierdut un singur punct la masa verde. Aceasta este ultima concluzie a unui campionat in care concluziile de ieri, cele de azi sau cele de maine inseamna acelasi lucru, dar privit altfel. Altfel, adica se da initial o pedeapsa dura dar in litera legii, se revine apoi bland si in litera legii si se uita apoi, necesar, tot in litera legii. Cu ce ramanem dupa o asemenea judecata aiuritoare? Cu impresia ca avem cea mai elastica lege din Univers, o lege autentic romaneasca, in care iesi de pe teren cand si cum vrei, pentru ca stii ca nu vei pati nimic. De-acum inainte, sa vezi si sa nu crezi aplicare a legii in teritoriu. Intri, pierzi, mai plesnesti cate-un arbitru fara suflet, mai scuipi cate-un spectator care a platit 90 de minute si primeste 8, tot aia va fi. Punctul pierdut va fi acelasi, discutabil si el, ca doar nu degeaba ai dat jos bannerele cu probleme.
Rapidul a iesit de pe teren si asta este cel mai important aspect al ecuatiei, pentru ca nu aici avem necunoscute. Rapidul a iesit, a luat cinci palme in cap, s-a dus in banca si a inceput sa planga. A doua zi, desi stia ca gresise, a venit cu parintii la scoala si pedeapsa a fost comutata intr-o mangaiere sincera pe crestet. Si daca se mai insista putin in cancelarie, poate cu un buchet de flori, poate cu doua eclere, Rapidul putea obtine mult mai mult. Mult mai mult, desi obtinuse totul.

Urmărește-ne pe Google News