Steaua „sărbătoreşte” 20 de ani de la coşmarul Milan

Pe 25 mai 1989, Steaua juca, la Barcelona, finala Cupei Campionilor Europeni. Câştigătoare a trofeului, în 1986, şi semifinalistă în 1988, echipa bucureşteană avea să cedeze supremaţia în fotbalul european, marelui AC Milan, construit de Arrigo Sachi. Meciul s-a terminat 4-0, olandezii Gullit şi Van Basten înscriind fiecare câte două goluri, iar Adrian Bumbescu, una dintre vedetele Stelei în acel moment, îşi aminteşte doar ritmul infernal impus de italieni.

Bumbescu, care, împreună cu Iovan, a trebuit să le facă faţă ”olandezilor zburători”, Gullit şi Van Basten, rememorează acea partidă de coşmar: ”Am tratat finala cu puţină superficialitate, eram foarte încrezători că vom câştiga. Milanul se speriase de traseul nostru, unul foarte bun, şi noi am mizat pe faptul că suntem o echipă destul de puternică pentru a-i învinge şi pe italieni. Am rezistat doar 20 de minute, dar ne-am dat seama că nici echipa nu era foarte bine sudată. Van Basten şi Gullitt erau doi călăi, încrucişau de nu mai ştiam, eu cu Iovan, pe cine să marcăm, iar din linia a doua veneau Rijkaard, Maldini şi Ancelotti. La 4-0 ne uitam la tabelă şi vroiam să se termine odată. Era groaznic în momentele acelea, era o presiune imensă pe noi”.

”Milan era mult peste Barcelona din 1986”

Fostul apărător al Stelei mărturiseşte că finala de la Barcelona nu a găsit echipa în cea mai bună formă posibilă. ”Acea campanie s-a dus în 13-14 jucători. Plecase Boloni, iar Belodedici fugise în Serbia, aşa că s-a improvizat în apărare, unde am jucat eu cu Iovan în centru şi Dan Petrescu pe dreapta. În plus, din dorinţa de a lua Ford-urile promise şi banii pentru trofeu, Lung şi Rotariu au jucat accidentaţi, cu infiltraţii. La nivelul acela se cunoştea orice punct slab. Atmosfera a fost ostilă, la fel ca la Sevilla, am jucat împotriva tuturor, pentru că veneau foarte puţini fani români. Am fost prinşi ca într-un cazan cu apă clocotită. Am fost amărâţi că am pierdut finala de o asemenea manieră, dar acum mă bucur că am ajuns acolo. Am dovedit că nu a fost o întâmplare câştigarea trofeului în 1986 şi semifinala din 1988. La cum juca Milan-ul atunci, nu putea să le facă nimeni faţă. Era mult peste Barcelona din 1986”, spune actualul antrenor secund al Concordiei Chiajna.

Apărare visătoare, atac ineficient

Bumbescu pune proporţiile eşecul pe seama greşelilor de începători ale steliştilor. ”La primul gol mi-a furat mie Gullitt mingea, şi a tras la colţul scurt, iar Lung a fost surprins. La al doilea, la un corner, Lung nu a ieşit pe centrare. Apoi am încercat să pasăm, dar jucătorii noştrii de atac au fost marcaţi perfect de italieni. Hagi n-a mişcat în faţa lui Tassotti, iar Piţurcă şi Lăcătuş nu putut face prea multe lângă Costacurta şi Maldini. Jucasem cu AC Milan de vreo trei ori înainte, nu ne bătuseră niciodată. Am jucat chiar pe San Siro şi se terminase 1-1”, lămureşte ”Bambino”.

Aveau prime în valută

Cu puţin timp înainte de Revoluţie, pentru fiecare meci internaţional jucătorilor Stelei li se punea valută în cont la bancă. ”Primeam 300 de dolari: 213 rămâneau jucătorilor şi 87 oprea statul. La meciuri ne duceam cu mâncare, apă minerală sau vin după noi, nu pentru a nu fi otrăviţi, ci pentru a economisi bani. Tununaru, un prieten de-al lui Ceauşescu ne-a promis că, dacă ne calificăm în finală, avem fiecare câte un Ford. Ne-au întrebat chiar şi ce culoare îl vrem. Maşinile nu s-au mai dat pentru că nu au vrut prim-secretarii din ţară, ei aveau Dacia, şi am rămas doar cu promisiunea. Fordurile au rămas parcate în Frankfurt şi a costat mai mult decât valoarea lor efectivă”, povesteşte fostul fundaş.

Probleme cu fanii Galatei

Echipa a trecut printr-un moment tensionat la meciul retur al semifinalei cu Galatasaray, când suporterii turci s-au încăierat cu poliţia în faţa hotelului unde erau cantonaţi steliştii. ”Până în finală am avut un traseu şnur, iar în semifinale am jucat cu Galatasaray. Acasă am învins cu 4-0, dar la Istanbul a fost groaznic. Ne-au cazat la 20 de km de oraş, pentru că era nebunie mare. Şin minte că nu am dormit în noaptea premergătoare partidei pentru că se strânseseră suporterii turci în faţa hotelului şi făceau scandal. Au venit scutierii şi s-a lăsat cu răniţi, iar a doua zi am făcut doar un egal”, dezvăluie Bumbescu.

Exclus din partid, după plecarea lui Belo

Una dintre pierderile Stelei, în acea campanie europeană a fost Belodedici. El nu a apucat să joace decât două meciuri pentru că a fugit în Serbia. ”Era o pauză în campionat şi a trecut Dunărea. Nici Balint, colegul său de cameră, nu a ştiut. Eu şi Iovan, care fusesem făcuţi membri de partid împreună cu Belo, am fost excluşi din PCR pentru că nu am avut grijă de el. Țin minte că la un moment dat ascultam, în camera de cantonament, Radio Europa Liberă şi a vorbit el. L-a salutat pe prietenul lui Balint, iar ”Găboajă”, care era lângă noi, s-a făcut alb ca varul de frica Securităţii. La câteva luni distanţă, am jucat un amical cu Steaua Roşie Belgrad, la Belgrad, şi el a fost căpitanul sârbilor”, se destăinuie ”Colonelul”.

”Noi ştiam când să bem!”

Bumbescu spune că foştii jucători ai ”roş-albaştrilor” mai călcau strâmb, dar aveau o viaţă extrasportivă ordonată, comparativ cu ce se întâmplă azi. ”Eram altfel de oameni, ştiam chiar şi când să bem. Se spune acum că mergeam la şpriţuri înainte de meciuri, dar, când aveam meci sâmbătă, nu mai puneam alcool în gură încă de miercuri. Fotbaliştii de azi nu se pot scuza că există tentaţii mai mari acum, pentru că şi atunci erau destule, dar ne stătea mai mult gândul la fotbal, nu doar la bani”, dezvăluie Bumbescu. El continuă: ”S-a spus că, la Barcelona, pe mine şi pe Iovan ne-a căutat nea Imi prin cârciumi ca să ne aducă la stadion. Nu e adevărat, nu poţi face aşa ceva la o finală de Cupa Campionilor Europeni, pentru că piezi o şansă unică în viaţă”.

Nedoriţi, datorită verticalităţii

”Bambino” crede că foştii jucători ai Stelei vor putea cu greu să-şi găsească un loc în organigrama clubului, pentru că au personalitate, iar acest nu lucru nu este de dorit în acest moment. ”Deşi nu mai sunt antrenor la centrul de copii şi juniori ai Stelei, am o relaţie destul de apropiată cu patronul echipei şi cu alţi oficiali de acolo. S-a declarat că fostele glorii sunt respectate la Steaua, dar că nu se poate lucra cu noi. Eu spun că nu se poate lucra cu noi pentru că avem coloană vertebrală, nu putem fi călcaţi în picioare. Gigi nici nu ştie tot ce se întâmplă la club, alţii sunt vinovaţi. Dar toţi sperăm să putem ajuta clubul la un moment dat”, mărturiseşte fostul internaţional.

Cu ce se ocupă acum finaliştii?

Silviu Lung – Portar – antrenor pentru portari la Pandurii Tg. Jiu
Dan Petrescu – Fundaş dreapta – antrenor Unirea Urziceni
Ştefan Iovan – Fundaş central – fost antrenor secund echipa naţională
Adrian Bumbescu – Fundaş central – antrenor secund Concordia Chiajna
Nicolae Ungureanu – Fundaş stânga – antrenor secund Inter Curtea de Argeş
Tudorel Stoica – mijlocaş central – stabilit în Belgia
Daniel Minea – mijlocaş dreapta – stabilit în Belgia
Iosif Rotariu – mijlocaş stânga – antrenor secund FC Timişoara
Gheorghe Hagi – mijlocaş central – patron Şcoala fotbal ”Gică Hagi”
Marius Lăcătuş – atacant – antrenor Steaua
Victor Piţurcă – atacant – fost antrenor echipa naţională
Gavrilă Pele Balint – mijlocaş stânga – antrenor principal FC Timişoara
Miodrag Belodedici – fundaş central – Directorul tehnic al loturilor naţionale de juniori din cadrul FRF

AC Milan – Steaua 4-0, 25 mai 1989

Stadion: Camp Nou, Barcelona
Marcatori: Gullit(18,39), Van Basten(27,47)
AC Milan: G.Galli – Tassotti, Costacurta, Baresi, Maldini – Donadoni, Colombo, Rijkaard, Ancelotti – Gullit, Van Basten Antrenor: Arrigo Sachi
Steaua: Lung – D. Petrescu, Iovan, Bumbescu, Ungureanu – Minea, T. Stoica (59 D. Minea), Hagi, Rotariu (46 Balint) – Piţurcă, Lăcătuş Antrenor: Anghel Iordănescu

Turul I: Steaua – Sparta Praga (5-1 şi 2-2)
Turul II: Steaua – Spartak Moscova (3-0 şi 2-1)
Sferturi: Steaua – I.F.K. Goteborg (0-1 şi 5-1)
Semifinale: Steaua – Galatasaray (4-0 şi 1-1)

Adrian Bumbescu

Data naşterii: 23 februarie 1960
Locul naşterii: Craiova
Post: Fundaş central
Echipe: ”U” Craiova (1978-1980), Dinamo (1980-1982), FC Olt Scorniceşti (1982-1984), Steaua (1984-1992), Steaua Mizil (1992-1995)
Liga 1: 316 meciuri / 4 goluri Echipa naţională: 15 selecţii / 1 gol
Palmares: 7 titluri de campion naţional, 4 Cupe ale României, Cupa Campionilor Europeni (1986), SuperCupa Europei (1986). finalist al Cupei Intercontinentale (1986), finalist al Cupei Campionilor Europeni (1989)

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE