A ajuns la 116 ani cu slanina

. Isi aminteste de ziua cand a vazut prima masina si zambeste cand aude de zborul lui Iuri Gagarin in spatiu. “Am vazut primele telefoane, masini si avioane. Nu pot sa inteleg de ce, acum ca am vazut totul, nu vine Dumnezeu sa ma ia”, spune ea.
Hanna si-a sarbatorit ziua de nastere impreuna cu fiica ei de 87 de ani, Nina, si cu nepotul de 55 de ani, Evgheni. Hanna mai are doi copii: un fiu de 82 de ani, tot Evgheni, si o fiica de 80 de ani, Valentina. Are sase nepoti, 13 stranepoti si patru stra-stranepoti.
O zi obisnuita incepe cu o felie de slanina sarata si cu o ceasca de ceai dulce, cu lapte, doua lucruri despre care ea crede ca au ajutat-o sa ajunga la aceasta varsta.
Hanna nu s-a pensionat pana la 95 de ani, cand a incetat sa mai lucreze la fostul CAP. “Nu am fost bolnava niciodata. Cele mai mari dureri pe care le-am avut vreodata au fost la nastere”. Pe masuta de langa patul ei se afla doar paracetamol, pentru vreo durere de cap.
Hanna s-a nascut la 5 mai 1888 intr-o familie de tarani. Isi aminteste ziua cand tarul Nicolai si familia lui au fost impuscati de bolsevici, in 1918. Hanna avea deja 30 de ani. “Fusese un tar foarte rau, caruia nu-i pasa de tarani. Pacat insa ca au impuscat-o si pe tarina si pe copiiÂ…”.
Pentru Lenin nu are decat laude, pentru ca le-a luat pamantul boierilor si l-a dat taranilor. Si-a schimbat apoi parerea despre comunism, cand la putere a venit Stalin, in 1924. “Oamenii au fost obligati sa dea recolta statului. Munceam cu ziua la stat, pentru ca eram obligati, dar nu primeam bani pentru asta”. Sotul ei era seful fermei din sat. “Intr-o zi au venit unii de la Comisariatul Popular de Afaceri Interne si au vrut sa ne cumpere toata carnea de porc la un pret foarte mic. El a refuzat sa vanda. L-au arestat si l-au impuscat in padure”.
In al doilea razboi mondial, Hanna s-a indragostit din nou, de data aceasta de un soldat german. “Doua lucruri imi amintesc despre razboi. Foamea permanenta si un soldat neamt pe nume Damian. Imi facea curte si voia sa se insoare cu mine. Venea la noi cu ciuperci si carne. Aproape ca ma hotarasem sa ma marit cu el, cand s-au intors trupele rusesti si l-au ucis. A fost groaznic”.
Hanna nu regreta prea multe din lunga ei viata, desi uneori ii pare rau ca nu a invatat sa scrie si sa citeasca. “Eu am inceput sa invat alfabetul, dar tata a spus ca o fata n-are nevoie sa stie decat sa gateasca si sa-i faca pe plac barbatului ei. Nepotii m-au invatat sa-mi scriu numele pe acte”.
Pentru cei care se intreaba cum a ajuns Hanna la o varsta atat de inaintata, ea explica reteta: “Nu exista nimic pe lumea asta pentru care sa merite sa-ti faci griji. Nu sta sa astepti sa te gaseasca boala. Mananca bine, bea vodca si vin de calitate”.

Urmărește-ne pe Google News