A fost cândva un PSD

Stabilirea normei de reprezentare, cu favorizarea evidentă a trupelor lui Geoană, votul “pe echipă”, selectarea delegaţiilor potrivit intenţiilor de vot declarate, toate astea i-au spus clar lui Năstase că nu are nici o şansă. Aşa că gestul retragerii din cursă a venit deliberat, ca un mod de evitare a unui eşec lamentabil. Poate şi ca punct final în cariera lui pesedistă.

Aud interpretări potrivit cărora lansarea lui Ponta vine ca o rocadă în favoarea emulului lui Năstase. Mă îndoiesc. E prea devreme, iar un PSD îmbătrânit, cu baroni hârşiţi în rele, nu e încă pregătit de o reală înnoire, preferând un preşedinte decorativ unuia (prea) tânăr, căruia cine ştie ce ambiţii i-ar mai trăsni prin cap (apropo: Mazăre?! Să fim totuşi serioşi).

Chiar dacă nu se va sparge (deşi intervine şi plecarea lui Iliescu), PSD pare a se fi consolat cu statutul de “locul II”, nu atât la remorca PD-L (care oricum îi flutură iar ciolanul cooptării la guvernare, spre a contracara mofturile unui UDMR tot mai rapace), cât sperând să-i bată în pânze vânt favorabil dinspre Cotroceni. Astfel, portocalii nu numai că îşi sufocă principalul adversar, dar îşi pot consolida şi influenţa în Parlament, condiţie sine- qua-non a modificării după plac a Constituţiei.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro