A înfiat gemenele unei victime a proxeneţilor

Din acel moment însă a intrat cu toată fiinţa în lupta împotriva traficului de carne vie şi a redării şanselor la o viaţă normală victimelor acelui trafic, prin organizaţia sa, “Reaching Out”. Mai mult decât atât, a înfiat ea însăşi cele două fete gemene ale unuia dintre fostele “cazuri” care a trecut prin căminul-adăpost din Piteşti, acolo unde Iana Matei le reînvaţă pe tinerele abuzate să “înoate” prin oceanul plin de pericole al vieţii.

Născută în Orăştie, Iana Matei nu s-ar fi gândit, probabil, niciodată, după absolvirea, în 1981, a Institutului de Pictură Bisericească, secţia restaurare, ce urma să facă, la un moment dat, în viaţă. Într-un fel, urma să se ocupe tot de restaurare. Doar că a unor destine. Participantă la protestele din Piaţa Universităţii, a fost martora evenimentelor din 13-15 iunie 1990. Intervenţia brutală a poliţiei şi a minerilor a făcut-o să caute în altă parte viaţa civilizată pe care-o spera.

A emigrat în 1990 în Australia

“Eram abia divorţată, aveam un copil de doi ani şi mi-era teamă că poliţia va veni să mă caute. Am trecut graniţa la sârbi, unde am fost acceptată ca refugiat politic. Aveam şi avantajul că vorbeam sârbeşte, tatăl meu fiind sloven de origine”, spune Iana Matei.

Recomandări

Toate armele folosite de ruși pentru sprijinirea candidatului Călin Georgescu. România, terenul de testare a dezinformărilor Moscovei în lupta cu Occidentul

A ajuns pe coasta de vest a Australiei. “Nu-mi puteam face acolo meseria de restaurator, aşa că am absolvit şi psihologia”. Descoperă fenomenul copiilor străzii, existent şi în “ţara cangurilor”, înfiinţând, în 1996, organizaţia “Reaching Out”, pentru ajutorarea acestora. Revenită în România, în primăvara lui 1998, “pentru o vacanţă mai lungă”, se interesează de fenomenul similar existent aici, la ea acasă.

Astfel, lucrează în beneficiul copiilor din orfelinate sau din centrele de plasament şi se stabileşte în Piteşti, pentru a fi mai aproape de propria mamă. Întâmplarea îi scoate în cale cazurile a trei tinere, victime ale traficanţilor de carne vie. Aşa a intrat Iana Matei în realitatea vieţii dramatice a acelor fete.

“Erau copii de 14, 15 şi 16 ani. Aşa a început totul”. Din acel moment, şi-a dedicat toată energia ajutorării acestui tip de victime. De la apartamentul închiriat pentru acele tinere, Iana a creat un cămin adevărat, un centru găzduit azi într-o construcţie cu două etaje, unde pot fi cazate 12 persoane.

Tinerele, păzite de bodyguarzi

“Când ajung la mine, salvate din iadul proxeneţilor, primele lucruri pe care le întreabă sunt: «Am unde să stau? Puteţi să-mi găsiţi un serviciu? ». Nu-şi doresc să se întoarcă în locurile natale. Provin, de obicei, din familii dezorganizate şi le e o frică teribilă de cei care le-au racolat. De aceea şi apelăm, pentru protecţia lor, când se deplasează, la o firmă de pază”.

Recomandări

Cât de bogat este Horațiu Potra. Deține 75 de terenuri, zeci de case și spații comerciale și 15 kg lingouri de aur

Într-un gest rar întâlnit în zilele noastre, Iana Matei a adoptat fetiţele gemene ale uneia dintre tinerele care au trecut prin adăpostul ei. Alături de Ştefan, fiul ei natural, fetiţele reprezintă “norocul vieţii mele”, cum spune ea însăşi.

Mama lor naturală avea 14 ani la momentul respectiv. “Mi-a spus tot timpul că vrea să le păstreze, chiar şi după ce, la ecografie, a aflat că va avea gemene. Surpriza a venit chiar la naştere. Erau, de fapt, triplete. A doua zi, cea care le adusese pe lume a fugit din spital. Nu pot s-o condamn. Am căutat-o mult timp, inclusiv cu poliţia, dar n-am mai găsit-o. Tripletele erau născute prematur, chiar cea mai mare dintre ele, de 1,5 kilograme, Anamaria, a murit la scurt timp, deşi părea cea mai zdravănă. Şi atunci, m-am întrebat ce se va întâmpla cu fetiţele celelalte. M-am luptat, după aceea, ca să le înfiez legal, iar după un an am reuşit”, ne-a dezvăluit Iana Matei, lăsându-şi glasul să fie cotropit de emoţie. Acum, gemenele au 2 ani şi 9 luni. Şi un părinte pe care-l strigă “mami”.

Durata medie de şedere în centru este de un an

În general, cazurile luate în îngrijire de Iana Matei sunt intermediate de poliţie sau de alte organizaţii nonguvernamentale din ţara unde acele fete sunt salvate din mâinile proxeneţilor. Iana le preia chiar de la aeroport, la întoarcerea acestora în România.

Recomandări

Femei și copii mici găsiți în „Abatorul de oameni”, închisoarea în care dictatorul sirian Bashar Al-Assad dusese tortura la un nivel „industrial”

În centrul special înfiinţat pentru ele, primesc tot ce au nevoie: casă, masă, haine, asistenţă medicală şi consiliere psihologică. Şi sunt ajutate să îşi găsească un serviciu sau, dacă sunt prea tinere, să-şi continue şcoala.

“În medie, durata lor de şedere în acel centru este de un an. Dar dacă, din motive obiective, fetele nu au încă un loc de muncă, rămân acolo. Câtă vreme stau în centru, banii obţinuţi de ele, dacă au un job, se depun într-un fond de siguranţă. Dar cel mai mult le învăţ să-şi gestioneze bugetul, ca să nu se trezească, într-o zi, fără bani. Asta e marea lor problemă”, ne-a declarat Iana Matei.

Le închiriază apartamente

Ce se întâmplă cu ele după aceea, mă întreb. “Le închiriez apartamente, în general, unde stau câte două-trei. Sunt monitorizate timp de şase săptămâni, dar numai în privinţa cheltuirii banilor. De aceea, chiar de când sunt în centru, ele hotărăsc ce mănâncă, în fiecare zi, în funcţie de banii existenţi, ele se gospodăresc”, îmi explică Iana Matei.

Urmărește-ne pe Google News