EXCLUSIV / Polițistul care trăiește în prezent și în trecut adună bucățele de istorie de peste trei decenii. A strâns monede, fotografii și documente îngălbenite de vreme

Pentru un personaj care a spart uși și a dat de pământ cu infractori pe vremea când era luptător în trupele speciale ale Poliției, pentru un agent care acum, din postura de subofițer la arestul Poliției Județene Vrancea, lucrează tot într-o lume dură, haina de colecționar ar putea părea una care nu i se potrivește nicicum. Ei bine, nu! Pe cât este de antrenat și de obișnuit cu duritățile, pe atât este de migălos și de tipicar atunci când vine vorba de pasiunea care i-a invadat întreaga ființă încă de mic copil.

Aceasta e ”piatra” de temelie a colecției agentului șef principal Dan Ungureanu. O monedă românească de la 1873, de 2 lei, cu chipul regelui Carol I gravat pe ea, pe care a găsit-o pe când era copil, în țărâna din cartier

O monedă veche i-a desenat acum mai bine de trei decenii destinul de colecționar

Când privește peste umăr, înspre zilele copilăriei trăite în Bahne, un cartier mărginaș al Focșaniului, agentul șef principal Dan Ungureanu nu are cum să nu revadă momentul care a declanșat goana după bucățele de istorie pe care avea să le tot adune de-a lungul vieții, până în ziua de azi, într-un puzzle fără de sfârșit.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

”Cred că aveam vreo șapte-opt ani când am găsit prima mea monedă. Mă jucam în țărână, cu alți copii, când am scos din pământ un bănuț vechi, mâncat de vreme. Mi s-a părut interesant și l-am dus tatălui meu, care l-a curățat și  l-a  păstrat pentru mine. Moneda aceea de 2 lei de la 1873, cu chipul regelui Carol I gravat pe ea, este temelia colecției mele…Acela a fost, fără să realizez, momentul în care am pornit pe acest drum”, pășește agentul șef principal Dănuț Ungureanu printre amintiri.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Tatăl lui i-a aprins și întreținut flacăra pasiunii de colecționar

Și, într-adevăr, în anii ce au urmat, puștiul de atunci a început să adune, cu ajutorul tatălui său, tot felul de lucruri desprinse din trecut și lăsate amanet unui prezent care nu le cunoștea sau le ignora importanța și valoarea. Dan a călătorit mult prin țară, alături de tatăl său, care i-a alimentat permanent pasiunea de colecționar în devenire. Mergeau în circuite CFR, cu trenul, opreau în diverse locuri de unde fie cumpărau, fie primeau în dar diverse crâmpeie de istorie care astăzi fac parte dintr-un puzzle impresionant ce numără câteva mii de piese. Vizitau case memoriale, muzee, castele, ținuturi încărcate de istorie, iar tatăl său avea grijă să-i întețească flacăra pasiunii pentru trecut.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

”Uite, aici a stat scriitorul cutare, în fotoliul ăsta… Aici mânca, cu asta se îmbrăca și pe această masă scria…”, își amintește Ungureanu care era ”tactica” tatălui său atunci când era vorba de colecții, colecționari și istorie.

::placeholdeR–>

A plătit între un leu și câteva sute de lei pentru plăcerea de a avea un crâmpei de istorie

Abia când a trecut pragul vârstei majoratului și a cam terminat cu examenele pentru școala de poliție, Ungureanu s-a dedicat pe cont propriu colecției. A început să caute prin târguri de vechituri tot ce l-ar fi putut purta în inima istoriei. Cărți poștale, ziare vechi, documente, monede și chiar obiecte de uz gospodăresc și de vestimentație din portul popular românesc, unele vechi de peste un secol.

”Până atunci, tata se ocupa de colecția mea, pentru că eu nu aveam din ce să cumpăr. Dar când am intrat pe salariu, am început să investesc eu. Cât cheltuiesc? Nici nu vreau să fac o socoteală. Am plătit pentru moneda, pentru cartea, broșura sau pentru documentul de colecție pe care mi l-am dorit între un leu și câteva sute de lei. Depinde cum a mers negocierea, de cum m-a simțit vânzătorul… I-am explicat că nu le revând, că nu fac afaceri cu antichități, că sunt pentru sufletul meu. Așa, oamenii mai lasă din preț”, povestește polițistul.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Agentul șef principal Dan Ungureanu, la locul său de muncă, la IPJ Vrancea

Agentul colecționar își completează colecția cu piese luate din târgurile de vechituri

Cum reușește subofițerul care lucrează la arestul IPJ Vrancea să țină pasul cu pasiunea care nu-i dă pace de peste trei decenii și jumătate? Între două ture, dă fuga prin târgurile din Focșani, din Iași și chiar din București și din Chișinău. Așa a reușit să adune câteva mii de piese de valoare pe care le păstrează cu sfințenie, le protejează cu folii din plastic, le numerotează și le înregistrează, pe categorii, în dosare.

Polițistul colecționar are documente vechi chiar și de o sută de ani

Prima pagină a unui ziar italian, editat în anii Primului Război Mondial din care aflăm despre mersul operațiunilor militare din Moldova, un document foarte bine păstrat, semnat la 1915 de către Polițaiul Orașului Focșani, șeful poliției orășeneşti din acel timp, autorizează un comerciant să deschidă un stabiliment pentru vânzarea băuturilor spirtoase, o fotografie îngălbenită de vreme, din care te privesc figuri severe de militari care poartă căști țepeluş, în timpul trecerii în revistă pe care chiar împăratul Germaniei, Wilhelm al II-lea, în vizită la Odobeşti, o face (1917).

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 6

Moneda găsită în copilărie este piesa la care polițistul ține cel mai mult

Cea mai veche „piesă” din colecția polițistului este o monedă romană, iar documentul cel mai ”bătrân”, o carte religioasă în limba latină, tipărită în Roma anului 1792. Subofițerul se mai poate mândri și cu o bancnotă ungurească din vremea Revoluției de la 1848, cu un document emis de cancelaria caimacamului Principatului Moldovei, din anii premergători Micii Uniri, prin care un funcționar era ridicat la rangul de comis, cu o culegere de acte normative, din 1870, votate de consiliul general, ce vizează îngrădirea vetrelor satelor vrâncene, sau cu un ziar berlinez de la 1917.

Crâmpeie din timpuri imemoriale adunate de prin târguri și păstrate cu grijă. Ca orice colecționar, și Ungureanu are ”copiii” lui preferați. Firește, prima monedă descoperită pe când era copil îi este cea mai dragă.

”Țin la toate piesele mele, fiecare are povestea ei. Unele au peste 100-120 de ani…Însă nu pot uita prima monedă găsită în colbul cartierului în care am copilărit. Mai e și documentul care face referire la Polițaiul Orașului Focșani, dar și o culegere de acte normative. Poate și pentru că sunt polițist îmi sunt aproape de suflet”, îmi explică agentul șef principal Dan Ungureanu.  

Elena, în vârstă de doar șase ani, pare să fie la fel de pasionată de numismatică. Puștoaica s-a fotografiat cu prima monedă pe care tatăl său a descoperit-o pe când era cam de vârsta ei

Miile de piese ”rupte” din trecut, zestrea de suflet a fetiței polițistului colecționar

Toată această ”febră” a colecționarului i-a cuprins cumva și pe soția sa, Gabriela – profesoară de limba română care le mai oferă și elevilor ei câte ceva din parfumul vremurilor trecute ale unor documente vechi -, și pe fiica lor, Elena, în vârstă de  numai șase ani. Dacă femeia e părtașă la bucuria sufletului soțului ei prin înțelegerea de care dă dovadă atunci când el stă cu orele printre crâmpeiele de istorie pe care le aranjează cu migală, fetița lor participă efectiv la munca de colecționar. E ”mâna a doua”, e ajutorul ”colecționarului de colecții”, cum este poreclit tatăl ei.

”Sufăr de o boală care este mai sănătoasă decât fumatul sau băutura. Soția mă înțelege, îmi este alături. Fetița chiar îmi este de ajutor când aranjez piesele din colecție. Îi citesc de pe cărțile poștale, din documente, din ziarele vremii. Îi arăt monede, îi explic din ce an sunt, ce e gravat pe ele. Oricum, ”comoara” strânsă de mine în cele peste trei decenii și jumătate ei îi va rămâne…Va fi zestrea ei de suflet…”, spune agentul șef principal Dan Ungureanu, care speră ca într-o zi să găsească un spațiu suficient de generos pentru a păstra așa cum se cuvine o asemenea colecție de valoare. Poate chiar și pentru o expoziție, cine știe…

 

Fotografie-document: este imortalizat momentul inaugurării, în anul 1923, Orfelinatului de fete „Prințesa Olga Sturdza”, chiar în prezența acesteia.

Citește și:

EXCLUSIV /Claudia Iuga e polițistă și cântă într-o trupă cu șapte băieți ”Bucătăria e un excelent studio de înregistrări, acustica e excelentă!”

Urmărește-ne pe Google News