Atelierul clandestin dintr-o cetate veche de 600 de ani din România în care se falsificau monede prusace, poloneze și suedeze

Deși astăzi una dintre încăperile cetății poartă numele de „Monetărie”, aceasta nu a fost un sediu oficial de batere a monedei, ci centrul unei operațiuni de falsificare desfășurate chiar sub nasul – și cel mai probabil cu binecuvântarea – domnitorului.

Dovezile din camera de sub paraclis

Misterul a început să fie deslușit în timpul săpăturilor arheologice desfășurate între 1939 și 1942. Într-o încăpere situată sub paraclisul Sfântul Nicolae, arheologii au descoperit resturi monetare și mai multe matrițe.

Dr. Vasile Diaconu, cercetător științific în cadrul Complexului Muzeal Național (CMN) Neamț, a explicat importanța acestor descoperiri.

„Publicul larg ar putea să înțeleagă prin Monetărie un spațiu de depozitare, un spațiu cu caracter oficial, ceea ce nu este tocmai așa. Toate aceste artefacte confirmă un aspect mai puțin cunoscut: la Cetatea Neamț, la jumătatea secolului al XVII-lea, funcționa un atelier clandestin de falsificat monede”, spune dr. Vasile Diaconu.

Filiera poloneză și „inginerul” Borattini

Până recent, istoricii considerau că singurul centru major de falsificare a banilor sub Eustatie Dabija era la Cetatea de Scaun a Sucevei, coordonat de un personaj controversat: Titus Livius Borattini.

Acesta era un meșter venit din Polonia care, având matrițele originale sau copii fidele, a bătut monedă falsă în Suceava.

Descoperirea de la Neamț schimbă însă perspectiva. Anchetatorii trecutului au acum două ipoteze: fie Borattini și-a extins operațiunile și la Neamț, fie un ucenic priceput al acestuia a fost trimis să deschidă o „sucursală” în această cetate.

Cert este că atelierul a produs mii de șilingi falși care au inundat Moldova și au ajuns până în Muntenia.

Cum erau păcăliți oamenii acum 400 de ani

În atelierul de la Neamț se falsificau monede poloneze, suedeze și prusace. Dar cum reușeau falsificatorii să înșele vigilența populației? Secretul stătea în lipsa de educație a masei populare și în tipul de monedă reprodus.

Se falsifica „mărunțișul”, moneda care circula rapid și des. Meșterul nu respecta gramajul, monedele fiind mai subțiri și având erori de ștanțare, însă miza pe faptul că oamenii de rând erau analfabeți.

„Meşterul care făcea aceste falsuri monetare specula, cu siguranţă, că marea masă a oamenilor nu ştia amănunte. Oamenii acelor vremuri, neavând cunoştinţe, asociau doar forma şi metalul”, precizează dr. Vasile Diaconu.

Tezaurul pierdut

Pe lângă atelierul de falsificat, pământul cetății a mai scos la iveală o poveste dramatică. În anii ’60, în curtea exterioară a fost descoperit un tezaur de monede de argint de la sfârșitul secolului al XVII-lea.

Istoricii cred că acesta a fost îngropat în grabă de un posesor care încerca să-și salveze averea în timp de război sau conflict, dar care, din motive necunoscute, nu s-a mai întors niciodată să-l recupereze.

Astfel, Cetatea Neamțului rămâne nu doar o fortăreață militară, ci și un martor tăcut al lăcomiei, ingeniozității și secretelor economice ale Moldovei medievale.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro