Britanicii au transformat resturile de cartofi în plastic, cu bani germani și niște căzi ieftine din plastic: vor să ajungă la 10.000 de tone de plexiglas pe an

Au început cu resturi de cartofi și alte deșeuri agricole

Compania se numește C3 Biotech și a pornit din Universitatea din Manchester. Cercetătorii săi încearcă să demonstreze că deșeurile agricole pot deveni materie primă pentru lucruri pe care astăzi le facem în mare parte din petrol, scrie The New York Times. Materia primă nu este cartoful pe care îl punem în farfurie, ci resturile rămase după procesarea lui, inclusiv amidonul care nu mai este folosit.

Cercetătorii mai folosesc pulpă de sfeclă de zahăr și alte resturi din agricultură, potrivit agenției germane SPRIND, care finanțează proiectul. Aceste deșeuri sunt „mâncate” de niște bacterii speciale și, în urma fermentării, rezultă o substanță care este apoi transformată într-un plastic numit PMMA, material cunoscut drept plexiglas sau sticlă acrilică. Din el se pot face, de exemplu, lentile pentru farurile mașinilor, obiecte transparente, componente industriale sau jucării.

Au cumpărat echipamente scumpe, apoi au ajuns la niște căzi din plastic

La început, cercetătorii au mers pe varianta clasică și au cumpărat echipamente industriale scumpe, dar unele dintre ele au ajuns însă să stea nefolosite în laborator. Soluția găsită ulterior a fost una mult mai simplă: bacteriile pe care le folosesc rezistă într-un mediu foarte sărat, unde multe alte microorganisme nu pot supraviețui, ceea ce înseamnă că procesul nu mai trebuie făcut în aceleași condiții extrem de stricte și costisitoare ca în alte fabrici de acest tip. În locul unor instalații foarte scumpe, echipa a putut folosi inclusiv cuve, sau căzi din plastic mult mai ieftine, relatează The New York Times.

Iar cercetătorii nu s-au oprit la câteva picături obținute într-un laborator. Au produs deja obiecte din noul material, printre care piese asemănătoare cuburilor de construcție, obiecte transparente și componente care ar putea fi folosite la farurile mașinilor. Materialul lor poartă numele Citrasyn.

Fabrica-pilot a mers 180 de zile fără oprire

Una dintre cele mai importante reușite ale proiectului a fost faptul că instalația-pilot a funcționat timp de 180 de zile fără oprire. C3 Biotech vrea să ajungă, în cele din urmă, la fabrici capabile să producă cel puțin 10.000 de tone de plexiglas pe an, potrivit SPRIND.

Și finanțarea proiectului are o poveste interesantă. Deși compania este britanică, banii vin și din Germania, după ce C3 Biotech a intrat într-un program al SPRIND, agenția germană creată pentru a finanța invenții riscante, dar care ar putea schimba industrii întregi. În etapa actuală a programului, echipele selectate pot primi până la 2,5 milioane de euro fiecare pentru a-și dezvolta tehnologiile. Germania acceptă să finanțeze inclusiv proiecte din alte țări europene, dacă tehnologia respectivă ar putea aduce beneficii și economiei germane.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE