Fiind negustor, ca și tatăl său, Ioan a plecat cu o corabia din orașul natal spre Cetatea Albă. În timpul călătoriei făcută pe Marea Neagră, a avut discuții cu proprietarul acelui vas care era francez și care își arăta împotrivirea față de credința ortodoxă.
Ioan și-a apărat însă credința dreptmăritoare, lucru pentru care corăbierul a hotărât să se răzbune. Astfel, sosind în Cetatea Albă, acesta a mers la eparhul cetății, care era turc, și i-a spus că Ioan dorește să treacă la religia sa.
Fiind adus înaintea stăpânitorilor cetății, tânărul Ioan și-a mărturisit însă cu tărie credința ortodoxă. Considerând cele spuse de tânăr drept o disprețuire a cultului pe care îl avea și văzându-l statornic în credința sa și gata să-și dea viața pentru Sfânta Evanghelie, conducătorul cetății a ordonat supunerea lui la chinuri și bătăi, fiind legat apoi de coada unui cal și târât pe ulițele pietruite. În cele din urmă, după multele chinuri la care a fost supus, Sfântului Mucenic Ioan i-a fost tăiat capul cu sabia.
Trupul său a fost luat și așezat în biserica ortodoxă din Cetatea Albă; acolo sfintele sale moaște au făcut multe minuni și au vindecat boli, timp de șaptezeci de ani, făcându-se asupra lor arătări dumnezeiești ziua și noaptea. „Uneori se arătau în formă de lumină minunată; alteori, în chip de foc pogorându-se asupra lor; alteori îngeri pogorându-se asupra lor și suindu-se la cer, iar alte ori ieșea de acolo bună mireasmă negrăită” (Viețile Sfinților).
Vestea acestor minuni ce se săvârșeau prin moaștele Sfântului mucenic Ioan cel Nou s-a răspândit în toată Moldova. Alexandru cel Bun, domn al Moldovei (1400-1432), care reușise să obțină din partea Patriarhiei ecumenice recunoașterea canonică a lui Iosif Mușat ca mitropolit, dorea să împlinească această reușită istorică cu strămutarea moaștelor Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, în Catedrala Mitropoliei Moldovei.
La 2 iunie 1402, racla cu moaștele sfântului a fost adusă cu mare cinste din Cetatea Albă, de trimișii lui Alexandru cel Bun. Domnul însuși și mari boieri au întâmpinat sfintele moaște la poarta Cetății și le-au condus la Biserica Mirăuților, unde au fost așezate.
În 1589, moaștele au fost strămutate din vechea biserică domnească în noua catedrală zidită de Bogdan al III-lea, cu hramul Sfântului Mucenic Gheorghe.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro