Adama* este originar din Mali și a ajuns în Maroc în 2018 cu o viză de turist. Doi ani mai târziu obține o viză pentru Serbia. Pe 2 noiembrie 2020, bărbatul călătorește cu avionul spre Belgrad în speranța că va ajunge în Franța cu mașina.
A eșuat în mai multe rânduri în încercarea de a traversa frontiera cu Ungaria sau cu România. De fiecare dată, Adama a fost trimis înapoi în Serbia, fără posibilitatea de a solicita azil, notează InfoMigrants, un site specializat în problematica migrației în Europa.
Pe 13 ianuarie, și-a încercat din nou norocul împreună cu alte două persoane pe care le-a întâlnit într-o tabără de migranți din Serbia.
Trecerea frontierei
„Spre miezul nopții, am trecut granița României sărind peste sârma ghimpată și m-am refugiat direct în pădurea din apropiere cu prietenii mei, pentru a evita verificările poliției. Dar am fost depistați și grănicerii au început să ne caute prin tufișuri. Când ne-au găsit, au început să ne lovească cu bastoanele în cap. Loveau foarte tare, ne răneau”, povestește Adama.
Polițiștii le cer celor trei să iasă din pădure cu mâinile ridicate. „Ne-au pus în fața mașinii cu farurile îndreptate spre noi, la fel și lanternele. Câteva minute mai târziu a ajuns și șeful lor”.
„Ne-au pus în genunchi și ne-au lovit cu bastonul”
Sosirea șefului nu schimbă cu nimic atitudinea polițiștilor români, ba dimpotrivă, spune bărbatului din Mali, care continuă povestea:
„Polițiștii, la ordinul superiorului lor, ne-au pus în genunchi și ne-au lovit încă o dată cu bastonul. Apoi ne-au controlat rucsacii și ne-au percheziționat pentru a se asigura că nu ascundem nimic. Ne-au luat banii, eu aveam 100 de euro cu mine. Mi-au ordonat să îmi dau jos jacheta, să mă descalț și să îmi scot șosetele”.
În acea zi era foarte frig, drumul era acoperit de zăpadă, iar eu care eram acum doar într-un pulover, dârdâiam. Au aprins în grabă un foc în care ne-au aruncat toate lucrurile: hainele, jacheta, mănușile, căciulile, actele, portofelele, telefoanele…
Adama:
„Au început să ne lovească din nou timp de aproximativ o oră”
Adama spune că i-a implorat pe polițiști să-i lase măcar jacheta.
„Am căzut în genunchi plângând. Îmi ceream scuze și îi imploram să mă ierte. Îmi era atât de frig. Într-un final mi-au dat înapoi jacheta, dar o parte din ea era arsă. Ulterior, polițiștii ne-au spus să ne întindem pe jos, cu fața la sol. Au început să ne lovească din nou timp de aproximativ o oră. Unui prieten de ai mei i-au luxat un deget”, rememorează bărbatul din Mali.
„Într-un final, continuă el, ne-au ridicat și ne-au spus să ne întoarcem în Serbia, care era la doar câțiva metri distanță. Șeful de frontieră a sunat poliția sârbă să vină să ne ia. Dar a trebuit să așteptăm încă o oră în frigul insuportabil. Toate astea se întâmplau în jurul orei 3 dimineața”.
Puși să facă flotări
În așteptarea polițiștilor sârbi, cei trei sunt supuși la noi umilințe.
„Cât timp așteptam, șeful ne-a cerut să facem flotări. Pământul era înghețat, iar eu nu mai aveam mănuși. Nu reușeam, cădeam constant, din cauza frigului și a oboselii, în timp ce șeful mă lovea în continuare. Apoi ne-a pus să facem alte exerciții: trebuia să ne ghemuim și să ne ridicăm cât mai repede posibil. După aceea, responsabilul a zis: «Să nu vă mai întoarceți niciodată aici. Dacă vă mai văd, vă omor, sap o groapă și vă îngrop acolo»”, își amintește Adama.
Pentru că polițiști din Serbia tot nu veneau, cei trei migranți au fost puși să treacă singuri frontiera. „Am mers timp de câteva ore până am văzut o clădire abandonată unde ne-am oprit pentru a ne recăpăta puterile. În zori am luat un autobuz spre Belgrad și ne-am întors la centrul pentru migranți”.
„Cum poate o ființă umană să facă atât de mult rău fără motiv?”
Adama spune că și astăzi este traumatizat în urma violențelor suferite.
Sunt încă traumatizat de această întâmplare, mă gândesc la ea des. Timp de câteva zile era dureros și să mă așez. Acum știu că atunci când intri în România, ești un om mort.
Adama:
„Nu am putut dormi câteva nopți. Nu mai am nimic: nu mai am haine, nu mai am bani, mi-au luat tot. Nu o să uit niciodată chipurile acestor polițiști, în special chipul șefului lor. Cum poate o ființă umană să facă atât de mult rău unei alte ființe umane fără motiv? Ar fi putut să ne întoarcă din drum fără să ne maltrateze”, își încheie bărbatul din Mali mărturisirea.
*Prenumele a fost modificat de InfoMigrants.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro