Instituția pisicii la români (cum să nu-ți placă România?)

La români, justiția se face pe bază de pisică. Așa cum dregătorul treburilor publice acționează tot ca o pisică. Primește plic – e brusc simpatic. Îndeobște, zic.

Iar justiția (mă rog, farsa asta de justiție) tot pe bază de pisică, ziceam. 

Vrei să te apropii de un pește mare, iei întâi plevușca înconjurătoare, alde șefii de cabinet, d-ăștia. Care și ăia au furat până nu i-a mai răbdat Dumnezeu.

Și gata – se face mai cuminte peștele cel mare. Ia uite-l cum dansează după muzică. Și care pește mare cum e? De obicei, e o nulitate ținută în funcție tocmai pentru că e incompetent și șantajabil. Un prostan făcut grămadă de bani.

Între timp, România înaintează ca un melc pe calea autostrăzilor, școală se face precum în secolul XIX (a doua jumătate, ce e drept, bravo), iar infrastructura feroviară e mai proastă decât în țările care n-au infrastructură feroviară deloc.

Vin și notele de plată pentru dezmățul din timpul pandemiei și agitprop-ul face și el ce știe: mănâncă maro.

Bine ai venit la români, avem prețuri de Monaco și servicii publice de Mogadishu. Cum să nu-ți placă? Nu ești patriote naționale? Marș la taxe, dar și la impozite! Aceasta este singura politică publică în formă continuată. În rest – Dumnezeu cu mila și clanurile cu privilegiile și influența.

Pădurea controlează toate cele ce sunt și n-a mai ieșit la iveală un lider politic adevărat de când au murit Coposu și Rațiu (Bolojan e doar o trompetă cu chelie și ochelari de cal), Dumnezeu să-i ierte și mai ales Dumnezeu să ne ierte și pe noi, fiindcă are și ce. Și prostia e un păcat. Unul mare de tot.

La români coabitează admirabil (ba chiar adorabil) hoții cu proștii. Iar cetățeanul mediu statistic, el ce a înțeles din toată această debandadă?! Că poate face orice fără consecințe. Educația s-a dus. Nesimțirea e în floare. Oricine se simte îndreptățit să latre la oricine, să scuipe, să înjure, să-și facă nevoia în drum. Traficul e de Islamabad în călduri, echilibrul psihic a murit prin 2020 și nici n-a fost îngropat. A putrezit așa, în drumul cu gropi. Starea națiunii: deplorabilă. Și tiktokizată.

Hai și cu nume, un pic, așa. Căci președintele Dan e anesteziat, e moale, melasă tot, și premierul interimar face box cu fantomele PSD, încruntându-se din sprânceană pentru fotoreporteri. Iar simionagiii din AUR, preferații rezerviștilor de la pădure, dau gură pe la garduri. Se caută acum premier tehnocrat (și se va găsi – o doamnă), ceea ce e tot un fel de eșec zgomotos al politicului.

România, deci: pe jumătate ospiciu, pe jumătate bâlci. Cum să nu-ți placă? A, păi dacă nu-ți place, am o veste: viața aici, în acest paradis al mârlăniei și absurdului, nu e totuși obligatorie. Drum bun în noua călătorie! 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE