Acum, fostul student a ajuns sa se pupe afectuos chiar cu presedintele SUA, adica „seful canibalilor”. Si-a temperat discursul, si-a ascuns cat a putut mai bine dusmania proletara fata de Occident, si-a tras o fata moderna si ravneste sa stea la masa, pe picior de egalitate, cu mai-marii lumii. A si reusit. Acestia insa il privesc si il accepta cu circumspectie. De ce? Pentru ca, din cand in cand, elanul tineretii revolutionare mai rabufneste in maturul, unii ar spune batranelul om de stat. Si uite asa isi mai aminteste fostul student comunist ca occidentalii sunt „aroganti” si „imperialisti” si ca americanii ar trebui sa faca ciocul mic – vorba unui coleg de idei politice – pentru ca „ei nu exista ca stat decat de 200 si ceva de ani”. C-o fi asa, ca n-o fi asa, ca omul gandeste sincer ceea ce spune, e mai putin important.
Esential este un singur lucru: atunci cand vrei sa te asezi la masa cu niste oameni, nu te apuci sa-i injuri. Mai ales cand aceia se cam codesc sa te invite alaturi de ei. Aaa, dupa ce te-au invitat, dupa ce te-ai asezat la masa, dupa ce ai invatat cum se folosesc tacamurile, atunci poti sa spui ca esti unul de-al lor si atunci poti sa le explici – dar pe un ton civilizat – ca nu prea folosesc bine cutitul de peste. Omul nostru ilustreaza cum nu se poate mai bine proverbul „lupuÂÂ-si schimba parul, dar naravul ba!”. L-ati recunoscut pe fostul student?!…