Storm Large, solista formației Pink Martini, despre momentul când a cântat prima dată în România melodia Mariei Tănase „Până când nu te iubeam”: „Nu voi uita niciodată reacția publicului”

Pink Martini, melodii cântate în 20 de limbi

Storm Large a impresionat în sute de concerte pe tot globul cu interpretarea în limba română a melodiei „Până când nu te iubeam”, cântată la origini de Maria Tănase. 

Într-un interviu exclusiv pentru Libertatea, primul acordat vreodată unei publicații din România, Storm Large a vorbit deschis despre pasiunea ei pentru România și muzica românească, dar și despre viața ei atât de intensă. 

Pe 16 iulie, Storm Large și Pink Martini vor susține un concert special la Arenele Romane din București, biletele putând fi achiziționate pe site-ul eventim.ro. Pink Martini a susținut mai multe concerte în țara noastră în ultimii 15 ani, de fiecare dată spectacolele fiind sold-out. 

Cu sute de concerte în toată lumea și milioane de spectatori, Pink Martini este
astăzi unul dintre cele mai de succes proiecte muzicale independente din Statele Unite. Trupa se numără printre puținele orchestre contemporane care concertează constant pe șase continente, construind o comunitate internațională ce traversează generații, culturi și limbi.

Fondată la Portland în 1994 de pianistul Thomas Lauderdale, Pink Martini a devenit celebră pentru stilul său inconfundabil – un amestec de pop vintage, jazz, influențe latino și muzică a lumii – și pentru repertoriul interpretat în peste 20 de limbi, un adevărat manifest artistic al diversității și incluziunii. 

De-a lungul carierei sale, Pink Martini a urcat pe unele dintre cele mai prestigioase scene ale lumii, precum Hollywood Bowl, Carnegie Hall, Sydney Opera House sau Royal Albert Hall din Londra, și a fost invitată să cânte în cadrul unor evenimente oficiale și culturale de rang înalt, incluzând gale artistice internaționale, festivaluri de film, recepții diplomatice și concerte speciale realizate în colaborare cu orchestre simfonice de renume.

„Până când nu te iubeam”, una dintre cele mai cunoscute și emoționante piese din literatura muzicală și poetică românească, culeasă și publicată de Anton Pann în 1852, a devenit extrem de cunoscută la noi în interpretarea Mariei Tănase. 

A compus o piesă împreună cu fostul chitarist de la Red Hot Chili Peppers

Începând din 2013, „Până când nu te iubeam” a fost făcută cunoscută la nivel internațional grație interpretării lui Storm Large alături de Pink Martini. Deși este un cântec românesc greu, Storm Large a reușit să atingă multe inimi cu versiunea ei. 

Pe YouTube, piesa „Până când nu te iubeam” cântată în 2013 de Storm Large și Pink Martini la un concert în Portland, Statele Unite, a reușit să strângă aproape 9 milioane de vizualizări și mii de comentarii laudative, în special din partea fanilor români. 

Storm Large, care va împlini 57 de ani pe data de 25 iunie, a devenit cunoscută pe tot globul în 2006, odată cu participarea ei la emisiunea Rock Star: Supernova de la CBS. După eliminarea ei în ultima emisiune înainte de finalul sezonului, prezentatorul Dave Navarro, fostul chitarist al trupei Red Hot Chili Peppers, a colaborat la chitară pentru single-ul ei „Ladylike”, piesă care s-a bucurat de succes. 

Este considerată o artistă care sfidează granițele dintre rock, cabaret și muzică orchestrală. Cu o prezență scenică electrizantă, Storm Large produce un mix de forță, vulnerabilitate și umor sofisticat. Vocea ei – puternică, teatrală, inconfundabilă – transformă fiecare apariție într-un spectacol memorabil, în care eleganța întâlnește energia pură a rock-ului.

Jurnaliștii de la The Times au scris despre Storm Large că este „un amestec de neuitat de putere și vulnerabilitate”. 

Storm Large a început să cânte și să compună melodii de la vârsta de 5 ani. După liceu, a urmat cursurile Academiei Americane de Arte Dramatice din New York.
S-a mutat în Portland în 2002, intenționând inițial să renunțe la muzică și să urmeze cursurile Western Culinary Institute, dar la îndemnul prietenilor și, în special, al lui Frank Faillace, proprietarul clubului de rock Dante‘s din Portland, a început să cânte din nou cu o trupă pe care a numit-o „The Balls”.

În 2012 a publicat o carte de memorii intitulată Crazy Enough. În 2021, Storm Large a apărut la Americas Got Talent, impresionând cu interpretarea plină de sensibilitate și într-un registru vocal tulburător a piesei Take On Me a trupei norvegiene A-Ha. 

Pe parcursul interviului exclusiv acordat pentru Libertatea, Storm Large a fost deschisă, foarte sinceră, simpatică, plină de energie, cu răspunsuri memorabile, ca și vocea ei. 

„Puterea mea vine din singurătate” 

Libertatea: Ai debutat ca solistă invitată alături de trupa Pink Martini în aprilie 2011, având până acum numeroase concerte cu casa închisă în toată lumea. Cum ai defini relația ta cu Pink Martini?
Storm Large: Eram prietenă cu Thomas Lauderdale și China Forbes cu ani buni înainte să cânt cu ei. Eram prieteni, iar acum suntem coechipieri, suntem prieteni și mai apropiați acum. Știi, când lucrezi cu oameni și ești artist într-un grup, călătorind peste tot în lume, e într-adevăr o situație de colaborare unică, așa că trebuie să ai un anumit temperament ca să te înțelegi cu toată lumea, și așa am devenit cu toții o mare familie. Am trecut de la a fi prieteni la a fi o familie.

– De unde îți vine puterea ta vocală formidabilă?
– Din singurătate. Am fost un copil foarte singur. Mama mea a fost foarte bolnavă și a stat în spitale toată viața mea, iar tatăl meu era foarte ocupat și nu știa cu adevărat cum să fie prezent pentru mine. Eram cea mai mică dintre trei frați, frații mei erau mari și puternici, iar eu eram mare și puternică pentru o fată, dar eram complet singură și voiam să găsesc o cale să fac oamenii să mă iubească, pentru că mă simțeam atât de singură și neiubită. 

Simțeam că trebuie să găsesc o soluție ca oamenii să mă iubească și drept urmare cântam. Mi-am dat seama de mică că pot să cânt și că oamenii vor observa că eu cânt și vor fi încântați și vor crede că e foarte frumos, „ia uitați-vă la fetița asta care știe să cânte”. 

Iar tatălui meu nu îi plăcea asta pentru că nu voia să atrag atenția. De acolo vine totul. Odată ce găsești acel lucru pe care îl faci și care este un dar, și îl împărtășești, iar oamenii răspund și sunt fericiți, și le oferi bucurie doar prin ceea ce faci, este foarte motivant, este un motivator puternic pentru a face ceea ce fac. 

„E un cântec românesc superb, are un romantism atât de fluid”

– Cânți pur și simplu minunat „Până când nu te iubeam”, melodia de neuitat a Mariei Tănase. Cum a fost drumul tău, experiența ta pentru a surprinde spiritul acestui cântec?
– Mi-au plăcut sunetul, mai întâi vocea ei. Vocea Mariei Tănase m-a impresionat. Emoția din vocea ei e ceva extraordinar… Sunt atât de mulți cântăreți în lume care au voci frumoase, perfecte, cristaline, foarte sexy sau orice altceva, sunt doar foarte drăguți, însă Maria Tănase întruchipează ceea ce spune, ceea ce cântă.

Ea era o poetă și ceea ce cânta este ceea ce ea era, așa că am fost foarte mișcată de ea, iar când am aflat ce înseamnă versurile, a fost ca un sentiment universal, am fost atât de emoționată și a devenit rapid melodia mea preferată și nu voi uita niciodată prima dată când am interpretat-o în România. 

A fost la Cluj, eram într-o școală, tocmai înregistrasem melodia și eram foarte entuziasmată să o cânt în România pentru români, să exersez, și voiam să fiu sigură că o cânt corect. Și nu voi uita niciodată reacția publicului, fețele lor s-au schimbat când au înțeles ce cântam, când și-au dat seama ce cântam.  

Mi s-a făcut pielea de găină, parcă toți își țineau respirația. Nu le venea să creadă că această trupă americană, pur și simplu a venit acolo și cântă în română. Cântăm în atâtea limbi, cântăm peste tot în lume și simt că ceea ce facem este să mulțumim culturilor acestor cântece.

Simt că America nu acordă prea multă atenție culturii voastre și artei voastre, mâncării voastre uimitoare, vinurilor voastre excelente, țării voastre superbe, mulți americani nu ajung niciodată acolo. Și iată-ne la Cluj, într-o școală, spunându-le oamenilor că sunt atât de frumoși, că suntem atât de fericiți să fim cu ei și să ne bucurăm de cultura lor. 

Și ce a urmat a fost ca un val, de îndată ce am tras aer în piept și a început solo-ul de vioară, oamenii pur și simplu plângeau și erau atât de emoționați, iar apoi au tăcut imediat ce am început să cânt din nou, și a fost cu adevărat atât de frumos, emoționant și plin de viață pentru mine, ca artistă, să fiu acolo. E un cântec românesc superb, are un romantism atât de fluid. Și de abia aștept să mă întorc în România pe 16 iulie. 

– Cânți în 14 limbi și ai spus că româna este una dintre cele mai frumoase limbi pe care le-ai auzit vreodată. Ce te face să iubești atât de mult limba română?
– Cred că, așa cum am spus, americanii nu acordă prea multă atenție României, din anumite motive. Eu știam despre România doar din filmele cu vampiri, filmele cu monștri. Și părea mereu rece și ploioasă, cu castele, așa cum era în cultura americană.

Probabil că asta e singurul lucru pe care îl știam. Însă când am ajuns în România, nu mi-a venit să cred cât de frumoase sunt câmpiile, dealurile și munții. România a fost o descoperire minunată pentru mine, limba și muzica sunt întotdeauna un fel de descoperire a unei noi culturi. Îmi place să descopăr noi culturi. Locurile în care am fost, inclusiv România, mi-au lărgit mintea, inima, spiritul și creativitatea. 

– Prin care cântec te exprimi cel mai bine?
– Oh, Doamne, e diferit în fiecare seară, la fiecare concert. Uneori e piesa pe care Thomas a scris-o în engleză, „Splendor in the Grass”. Uneori mă simt foarte atașată de piesa aceea pentru că e foarte inocentă și foarte dulce, iar alteori e un moment de vârf. E diferit în fiecare seară, depinde de cum mă simt. Încerc să mă exprim pe deplin în fiecare cântec, într-adevăr. 

– Câtă forță și câtă vulnerabilitate există în muzica ta și în felul tău de a cânta?
– Am început să iau lecții de canto abia recent. Pentru că am fost cântăreață de rock-and-roll până când m-am alăturat trupei Pink Martini. Dar am avut întotdeauna o abilitate naturală de a imita sunete. Deci, dacă aud ceva, pot să imit. Știi, pot să imit sunetele păsărilor, pot să imit o pisică, de când eram mică, pentru că eram atât de singură. Pur și simplu scoteam sunete ca să-mi țin companie. Și apoi a început să devină muzică și copiam ceea ce auzeam în muzică, așa că o parte este naturală, o parte este doar multă practică, pentru că eu cânt de peste trei decenii profesional.

„Vocea mea e ca un animal sălbatic de care trebuie să am grijă” 

– New York Stage Review a scris odată că vocea ta este un instrument strălucitor, cu o răgușeală demnă de Janis Joplin, dar și o frumusețe limpede. Tu cum ți-ai defini vocea?
– (Zâmbește) Aș spune că vocea mea este ca un animal de care trebuie să am grijă. Este un animal sălbatic ce are nevoie de multă apă, de multă odihnă și căruia îi place să exploreze. Este ceea ce sunt. Este modul în care dăruiesc, este modul în care îmi arăt recunoștința. Este tot ceea ce nu am crezut niciodată că aș putea fi ca persoană, iar eu am fost un copil sărac, am crescut într-un oraș foarte mic, fără mamă, și cu această voce… 

O voce care pur și simplu voia să iasă afară, și apoi, când am lăsat-o în sfârșit, mi-a salvat viața în multe feluri. Mi-a dat un scop. Așa că vocea mea e ca o fiară sălbatică pe care o iubesc, care mă ține, care mă face să merg mai departe. 

„Nu trebuie să suferi pentru a crea artă de calitate” 

– Cât de important a fost pentru tine să mergi în locurile întunecate pentru a vedea viața în întregul ei spectru?
– Nu cred că artiștii trebuie să sufere pentru a fi artiști. Nu cred că trebuie să suferi pentru a crea artă de calitate. Cu toate acestea, cred că trebuie să trăiești viața pe deplin, sincer și autentic, iar asta include îndurarea și supraviețuirea lucrurilor întunecate, a momentelor grele și a greșelilor pe care le faci. 

Am făcut multe greșeli când eram copil pentru că nu știam ce fac. Eram singură. Am consumat droguri. M-am rănit mult și a trebuit să înfrunt singură acele lucruri, să nu dau vina pe alții. Pentru că, știi, lucrurile se schimbă și ai parte de bucurii, de iubire multă, de exuberanță mare și de fericire. Așa că, dacă vrei acele lucruri și vrei să le experimentezi, trebuie să accepți și partea urâtă. Știi, trebuie să te descurci cu bălegarul ca să ai flori în grădină. Așa că nu cred că e vorba despre a fi nevoit să mergi într-un loc întunecat. E vorba de a accepta că există întuneric, că va fi întuneric, că va fi lumină. Una nu poate exista fără cealaltă, așa că trebuie să accepți totul și să încerci să rămâi echilibrat în mijlocul lor. 

– Ai mărturisit odată într-un interviu că pe lista ta de dorințe mai sunt încă trei lucruri: să traversezi Europa cu bicicleta, să ai o fermă și să te îndrăgostești din nou. Le-ai îndeplinit?
– (Râde) Nu, am traversat Spania pe jos, am parcurs El Camino de Santiago, de la Munții Pirinei până la Finisterre, care se află pe coasta galiciană, o distanță de sute de kilometri, dar tot aș vrea să traversez Europa sau Statele Unite pe bicicletă. M-am îndrăgostit de multe ori. Sunt îndrăgostită din nou și am un partener minunat. Și nu, încă nu am o fermă. Iubitul meu are o pisică, ceea ce e un început bun. 

Dar da, întotdeauna am iubit foarte mult animalele, însă când ești în turneu și ești plecat tot timpul, e foarte greu să ai grijă de ele, ți-e dor de ele, lor le e dor de tine și așa mai departe. Când o să încetez să mai fac turnee sau o să o iau mai încet într-o zi, mi-ar plăcea să am suficient teren ca să cultiv plante și să am mai multe animale.

– Ai avut mai multe concerte în România până acum. Care este cea mai emoționantă amintire a ta din România până acum?
– Cu siguranță prima dată, când am cântat melodia Mariei Tănase la Cluj. A fost foarte emoționant. Nu voi uita niciodată. Pur și simplu mi-a întărit tot ceea ce cred despre muzică, despre umanitate, despre supraviețuire, despre iubire și despre har. Asta a fost cea mai de neuitat experiență. Îmi place să vin în România de fiecare dată. Abia aștept să mă întorc, iar acela a fost momentul cel mai intens pentru mine.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro