Cercetătorii de la Institutul pentru Economie Energetică și Analiză Financiară (IEEFA) au descoperit că proiectele de captare a carbonului cu performanțe slabe sunt considerabil mai multe decât cele de succes, cu marje mari.
Din cele 13 proiecte examinate pentru studiu, reprezentând aproximativ 55% din capacitatea operațională actuală a lumii, șapte au avut performanțe slabe, două au eșuat și unul a fost suspendat, arată raportul.
„Multe organisme internaționale și guvernele naționale se bazează pe captarea carbonului în sectorul combustibililor fosili pentru a ajunge la zero emisii și pur și simplu nu va funcționa”, a spus Bruce Robertson, autorul raportului IEEFA.
În ciuda faptului că este o tehnologie încă în dezvoltare, captarea și stocarea carbonului au fost prezentate ca un element-cheie în planurile Regatului Unit de a atinge zero emisii de carbon, până în 2050.
Propunerile prezentate de Departamentul pentru Afaceri, Energie și Strategie Industrială (Beis) sugerează că până la 30 de milioane de tone de emisii de dioxid de carbon vor trebui să fie captate și stocate, în fiecare an, numai în Regatul Unit, până la mijlocul anilor 2030.
La nivel internațional, pentru a se alinia obiectivelor de a atinge zero emisii până în 2050, capacitatea anuală de CSC va trebui să atingă 1,6 miliarde de tone de CO2 în fiecare an până în 2030, a spus Agenția Internațională pentru Energie (IEA).
Raportul IEEFA a spus că, deși captarea și stocarea carbonului este o tehnologie veche de 50 de ani, rezultatele acesteia au fost variate.
De atunci, majoritatea proiectelor CCS au reutilizat gazul captat prin pomparea acestuia în câmpurile de petrol în scădere pentru a ajuta la stoarcerea ultimelor picături, a subliniat acesta.
Aproximativ 28 de milioane de tone din cele 39 de milioane de tone captate la nivel global, conform estimărilor, sunt reinjectate și ținute în câmpuri petroliere pentru a împinge mai mult petrol la suprafață.
Potrivit raportului, CO2 captat va avea nevoie de monitorizare timp de secole, pentru a fi siguri că nu se scurge în atmosferă, crescând riscul ca răspunderea să fie dată oamenilor de rând, la ani după ce interesele private și-au scos profiturile din întreprindere.