„Cizmarul nu ar trebui să judece dincolo de pantoful său”

Cuvântul provine din latină pentru „dincolo de sanda sau pantof”, adaptat de la expresia mai lungă „cizmarul nu ar trebui să judece dincolo de pantoful său”.

Conform Istoriei Naturale a lui Pliniu cel Bătrân, aceasta este replica pictorului Apelles din Kos la afirmațiile unui cizmar, căruia i se ceruse să critice încălțămintea descrisă într-o pictură, apoi oferind și evaluarea sa asupra tuturor celorlalte aspecte legate de aceasta.

„Odată ce știi să cauți ultracrepidari, îi poți găsi peste tot. Există editorialistul sportiv care crede că avem și noi dreptul la înțelepciunea lui politică. Liderul religios care se încumetă să ne țină prelegeri despre economie. Actrița care se simte calificată să ne avertizeze despre pericolele vaccinărilor. Vedeta pop abia puberă care oferă sfaturi despre relații. Fanfaronul de pe Twitter care rânjește la orice, cu o certitudine absolută. Sunt priceput la a le identifica pentru că, așa cum am sugerat, e nevoie de unul ca să cunoști pe altul”, arată sursa citată.

Cel mai bun sfat

„Mi-am petrecut marea majoritate a vieții profesionale ca redactor la o pagină editorială, ceea ce mi-a permis să fac declarații autoritare despre orice problemă complicată care apărea în secțiunile de știri. Și totuși, nu eram expert în absolut nimic, cu excepția artei de a face anunțuri autoritare.(…)”, explică autorul articolului.

În aceste condiții, acesta oferă un sfat cititorilor „în singurul domeniu în care sunt oarecare competență”: „Nu presupuneți nimic despre o opinie pe care o auziți. Nu trebuie să fie corectă. Nu trebuie să fie greșită. Nu o tratați ca pe altceva decât ceea ce este, o afirmație care ar trebui să fie valabilă sau nu pe baza celei mai bune analize a tuturor dovezilor disponibile”.

Răspândit printre politicieni

În România este semnalată situația că ultracrepidarianismul este răspândit printre politicieni, care se exprimă în afara domeniului lor de competență și decid pe baza acestor afirmații, arată wikipedia.org.

De asemenea, este semnalat cazul în care televiziunile umplu timpul de emisie cu talk-show-uri în care invitații își dau cu părerea. Însă moderatorul are deja părerea formată, ca urmare, nu sunt invitați experți, ci doar persoane care să confirme prejudecățile moderatorului, promovând astfel ultracrepidarianismul.

Generoși în opinii

În perioada 2019–2020, interesul față de expresie s-a reînnoit odată cu apariția COVID-19, o boală inițial puțin cunoscută, dar comentată rapid și cu încredere de o serie de nespecialiști, generoși în opinii și ordonanțe.

Fizicianul și filozoful de știință Étienne Klein a subliniat în mai multe scrieri și interviuri această tendință, firească, dar crescută în contextul crizei sănătății, de a vorbi despre lucruri puțin cunoscute în loc de a-și recunoaște ignoranța în fața presei. Adesea aceste declarații începeau cu cuvintele: „Eu nu sunt medic, dar cred că …”.

În Belgia, „ultracrepidarianismul” a fost ales cuvântul anului 2021 într-un sondaj organizat de Le Soir și Radioteleviziunea Belgiană pentru Comunitatea Francofonă.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.