Sigur aţi auzit zgomotul acela insistent, păcănitor, care te scoate din minţi, ca de şoarece care roade ceva, doar că nu e şoarece şi nu îşi face de cap cu o bucată de ceva, ci este om şi sparge seminţe.
Încontinuu. Unde găseşte un pic de loc, că timp pare să aibă non-stop. Sparge ca şi cum de asta ar depinde viaţa lui, scuipând cojile pe asfalt, pe pământ, în autobuz sau în instituţii, cu o râvnă demnă de o cauză mai bună.
În urma lui rămân grămăjoare de coji, mici Himalaya ai seminţelor, pe care cu greu vine cineva să îi ridice. Încet, încet, oraşele arată a depozite de resturi alimentare, mai ales că spărgătorii de seminţe sunt dublaţi de aruncătorii de recipiente, hârtii, şerveţele, mucuri de ţigară sau sticle de plastic. Ne avem aşa cum ne purtăm. Mizeria o facem noi şi, într- un final, ne face ea pe noi. Nu mai bine nu o facem? În felul ăsta, nici nu ne enervăm.
Pe tine cine şi ce te enervează? Scrie-ne la adresa romaniateiubeam@libertatea.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro

Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.