Ce spun studiile despre educația sexuală. Aduce beneficii elevilor sau “le distruge inocența”?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cei care se opun educației sexuale pretind că aceasta ar “distruge inocența copiilor”, dar studiile arată fix contrariul: în realitate, întârzie activitatea sexuală și reduce comportamentul sexual riscant. Lipsa acestui tip de educație este cea care înrăutățește problemele.
Cuprins:
România nu e singura țară în care a izbucnit o discuție aprinsă pe tema educației sexuale în școli. În Statele Unite, spre exemplu, tema e dezbătută de peste 100 de ani, fiind adeseori o unealtă folosită în scopuri politice.
Deși această discuție ajunge deseori în sfera valorilor morale și devine o
“negociere” despre ce ar trebui și nu ar trebui să știe copiii, educația sexuală are beneficii tangibile și nu aduce nici un dezavantaj major. O demonstrează decenii de cercetare.
Sexul e un tabu costisitor în România. Din cauza lipsei de igienă și de educație sexuală, avem un număr uriaș de mame adolescente și avorturi.
Educația sexuală este obligatorie în majoritatea țărilor europene, excepție făcând Bulgaria, Cipru, Polonia, Italia, Lituania, Marea Britanie și România. În Germania, această materie e predată în școli încă din 1968, iar în Danemarca, Finlanda și Austria, din 1970.
România a început să-și pună întrebări în legătură cu necesitatea introducerii educației seuxale în școli abia în ultimii ani.
O teză de masterat din 2017 de la Universitatea din Delaware, SUA, nota România ca o excepție de la direcția generală a UE în privința educației sexuale și ca una dintre codașele Europei la multe alte capitole.
Copii care nasc copii
Țara noastră are al doilea cel mai mare procent al mamelor adolescente din Uniunea Europeană. Peste 9.000 de românce au devenit mame înainte de majorat în 2017, iar dintre ele, peste 600 nu împliniseră 15 ani. E o rată comparabilă cu țări precum Botswana sau Burundi
În 2018, numărul a crescut și mai mult: au fost peste 18.000 nașteri cu mame adolescente, iar 3.657 se aflau la a doua naștere (673, la a treia!) - asta, în condițiile în care România are o rată a avorturilor mult peste media europeană.
Organizația Salvați Copiii nota “lipsa accesului la îngrijiri și educație pentru sănătatea sexuală” drept unul dintre principalii factori ai acestei probleme.
Lipsa educaţiei sexuale = o rată mare a avorturilor
Lipsa educației sexuale se vede și în rândul populației adulte. O mare parte a avorturilor din România sunt efectuate de femei mai în vârstă, un fenomen ce a fost atribuit lipsei de educație în privința metodelor contraceptive.
Deși rata avorturilor este în scădere, e încă la un nivel șocant: în 2010 au fost înregistrate 479 de avorturi pentru fiecare 1.000 de sarcini duse la termen.
Într-un studiu publicat în prestigiosul British Medical Journal în 2005, doctorii de la Maternitatea Giulești puneau problema avorturilor pe seama lipsei de educație sexuală a femeilor mai în vârstă, care au crescut în epoca ceaușistă fără acces la contracepție.
În 2007, un sondaj raporta că 50% din femeile intervievate au făcut cel puțin un avort, iar în 2004, 25% dintre femei foloseau metode “tradiționale” de contracepție.
Sociologii au pus această problemă pe seama pudibondiei din perioada comunistă - de la interzicerea contracepției și a avortului a fost doar un pas până ca sexul să devină un tabu total. Și, astfel, România a ignorat aproape în totalitate această temă, în timp ce problemele se derulau pe fundal.
Dar dacă introducem educație sexuală în școli, nu corupem copiii?
Mulți adolescenți nu beneficiază de educație sexuală nici acasă, nici la școală. Din motive lesne de înțeles, majoritatea părinților se simt jenați să discute astfel de chestiuni cu copiii lor, iar adolescenții s-ar simți probabil și mai jenați, dacă adulții ar face-o.
Totuși, ce s-ar întâmpla dacă ar primi și o astfel de educație?
Contrar unor opinii, educația sexuală nu deschide o poartă a desfrânării, din contră! Studiile au arătat că atunci când elevii beneficiază de o astfel de educație, tind să-și înceapă activitatea sexuală mai târziu și să fie mult mai precauți.
O recenzie a peste 83 de studii nu a descoperit nici măcar un caz în care educația sexuală să fi accelerat practicile de acest tip.
Elevii care beneficiază acest tip de educație tind să-și amâne începerea vieții sexuale, iar, atunci când o fac, e mult mai probabil să folosească metode contraceptive, cum ar fi prezervativul.
Studiile din recenzia de mai sus au fost desfășurate în mai multe țări și în medii culturale diferite, iar rezultatele au fost, per total, pozitive.
Cercetătorii au identificat și caracteristicile comune ale programelor de educație sexuală eficiente. Acestea trebuie să asigure un mediu sigur în care elevii pot discuta, să fie dezvoltate ținând cont de nevoile diferite ale elevilor din diferite medii sociale și să aibă scopuri concrete.
Proiectele care beneficiază de sprijinul guvernului tind să aibă mai mult succes. Atunci când este bine planificată, educația sexuală poate ajuta copiii din toate mediile sociale și de toate etniile, se arată în recenzie.
Mai multe cercetări au ajuns la aceeași concluzie. Spre exemplu, un studiu din Portugalia arăta că, după un astfel de program, a scăzut semnificativ comportamentul sexual nesănătos al elevilor - sexul neprotejat sau sexul ca urmare a consumului de alcool.
Cercetători din Suedia au explicat că educația sexuală ajută elevii să-și dobândească un simț de identitate și autonomie, reducând prejudecățile și neînțelegerile.
Și sunt deja peste 20 de ani de când s-a demonstrat că educația sexuală duce la scăderea contactelor sexuale neprotejate.
Programele care favorizează abstinența totală (care sunt încă populare în unele zone din SUA) <a rel="noreferrer noopener" aria-label=" (opens in a new tab)" href="https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3194801/" target="_blank">duc la</a> creșterea numărului de <a rel="noreferrer noopener" aria-label=" (opens in a new tab)" href="https://www.jahonline.org/article/S1054-139X(07)00426-0/pdf" target="_blank">mame adolescente</a>.
Pe scurt, cu cât încercăm să ignorăm problema mai tare, cu atât devine mai gravă. Dacă o discutăm într-un mediu propice, putem să o abordăm într-un mod mai sănătos.
Trebuie spus că educația sexuală nu este doar o lecție de biologie și igienă. Cercetătorii recomandă o abordare mai cuprinzătoare, care să conțină și aspecte de psihologie - o abordare care ar putea reduce și violența și agresiunile.
O moralitate de fațadă, contraproductivă
Dacă România are clar o problemă și dacă avem o metodă care ar putea reduce această problemă, de ce nu am face-o?
Sunt mulți cei care se opun educației sexuale în școli, plecând chiar de la educație, care are încă multe vestigii din era comunistă. De departe însă, cea mai puternică voce ridicată împotriva educației sexuale este Biserica Ortodoxă Română.
Într-o declarație recentă, BOR a susținut că educația sexuală ar fi “un atentat asupra inocenței copiilor” care ar “împiedica dezvoltarea lor firească”. În apărarea acestor idei, BOR menționează câteva studii.
Dar aici, reprezentanții BOR par să cadă în păcatul înșelăciunii, căci studiile citate sunt alese pe sprânceană. Adică, dintr-o mare de studii care înclină într-o direcție, sunt alese cele câteva care văd contrariul.
Sunt mii de studii publicate pe această temă şi majoritatea cercetătorilor susțin implementarea unei forme de educație sexuală.
Pe de-o parte, introducerea educației sexuale în școli e susținută de sute de studii și organizații precum American Psychological Association, American Medical Association, National Association of School Psychologists, American Academy of Pediatrics, American Public Health Association, Society for Adolescent Medicine și American College Health Association.
Dar, desigur, există și grupuri care vor contrariul, iar acelea sunt citate de BOR. Aceste grupuri sunt folosite în SUA atunci când se dorește politizarea acestui subiect
Teza de masterat menționată mai sus clasa această poziție a BOR drept o luptă de a-și păstra relevanța în societate. De altfel, poziția BOR este în opoziție cu cea exprimată de Papa Francisc.
Întrebat de jurnaliști ce părere are despre acest subiect, Papa </strong><a href="https://www.lastampa.it/vatican-insider/en/2019/01/29/news/the-pope-sex-is-a-gift-we-must-talk-about-it-also-in-schools-1.33673131"><strong>a spus</strong></a><strong> că sexul nu este “un monstru”, ci un subiect care ar trebui discutat în școli.
Nu totul e alb sau negru. Există, fără îndoială, mai multe nuanțe de gri în această discuție. Sunt mai multe moduri prin care se pot implementa aceste programe, iar succesul lor nu este garantat fără o implicare serioasă a profesorilor, a părinților și o susținere din partea mediului politic.
E de discutat când ar fi optim ca aceste cursuri să înceapă, cum să se desfășoare și ce obiective ar trebui urmărite. Însă dacă încercăm să închidem orice discuție legată de sexualitatea adolescenților, nu vom face decât să perpetuăm problemele deja existente - sau mai rău, să le accentuăm.
Factori sociali și economici joacă un rol important și nu trebuie neglijați în această discuție. Însă ideea de a încuraja ignoranța adolescenților e o bătălie deja pierdută.
