Țara europeană cunoscută pentru legendele despre vrăjitoare, vampiri extratereștri și sirene: „Teoriile înfloresc”

Secretele neștiute din spatele imaginii de paradis a Maltei

În aerul sărat al mării se amestecă aroma intensă de cafea cu cicoare și cuișoare, difuzată de la cafenelele unde localnicii și turiștii savurează pastizzi — foietaje tradiționale umplute cu piure de mazăre și curry — privind bărci colorate care se leagănă ușor în port.

La o privire mai atentă, micile ambarcațiuni din lemn, pictate în benzi vii de galben și albastru, par să privească înapoi spre privitori. Pe prova fiecărei bărci sunt pictate perechi de ochi cu glugă, care amintesc de papirusurile Egiptului Antic.

Aceste bărci tradiționale sunt cunoscute sub numele de luzzijiet, iar marcajele lor au scopul de a-i proteja pe pescari de deochi în timpul ieșirilor pe mare. Simbolul provine de la fenicieni, care obișnuiau să preia elemente din cultura egipteană, fiind asociat fie cu Ochiul lui Horus, fie cu cel al lui Osiris.

Coastele, orașele și spațiile rurale ale Maltei sunt îmbibate de astfel de povești. Ele se împletesc pentru a crea o lume fascinantă de mituri și folclor, ascunsă chiar sub fațada însorită a celui mai mic stat insular din Marea Mediterană. Deși are dimensiuni reduse, arhipelagul maltez păstrează enigma multor civilizații care i-au trecut pragul.

Mările pline de sirene și peșterile din Odiseea

Pescarii din Marsaxlokk își completează adesea veniturile oferind tururi de-a lungul coastei stâncoase. Părăsind portul la bordul unui luzzu, devine vizibilă imaginea pe care Malta a oferit-o valurilor succesive de cotropitori și comercianți — fenicieni, romani, arabi, cavaleri ioaniți și ulterior colonizatori britanici.

Faleza de calcar gălbui este sculptată de natură în arcade și peșteri spectaculoase. La doar 20 de minute de mers cu barca se află faimoasa Blue Grotto (Grota Albastră), denumită astfel datorită nuanței intense de azur a apei. Folclorul local spune că aici își aveau adăpostul sirenele și creaturile marine fantastice care ademeneau corăbierii spre stânci.

Mai la nord, pe coasta insulei Gozo, se află Peștera Calypso, locul unde se crede că nimfa Calipso l-a ținut captiv pe Ulise timp de șapte ani în epopeea lui Homer, Odiseea.

Temple mai vechi decât piramidele și vampirul din Valletta

O vizită în capitala Valletta și la Muzeul Național de Arheologie oferă o perspectivă profundă asupra celor mai vechi enigme ale insulei. Printre acestea se numără templele megalitice împrăștiate pe tot teritoriul țării, construcții ridicate de o civilizație misterioasă cunoscută generic sub numele de „Constructorii de Temple”.

În plus, peisajul rural este străbătut de șanțuri adânci săpate în piatră (cart ruts), a căror origine și utilitate rămân necunoscute. Un astfel de loc este Misrah Ghar il-Kbir, numit sugestiv Clapham Junction datorită rețelei complexe de șine săpate în piatră, ce seamănă de la înălțime cu o gară aglomerată.

Misterele continuă și sub apă. În anul 1999, în apropiere de St. Julian’s, au fost identificate ruinele submarine ale presupusului templu scufundat Ġebel ġol-Baħar. De asemenea, nici străzile vechi ale capitalei nu sunt ocolite de legende urbane.

Ghizii locali amintesc adesea despre „vampirul din Valletta”, o figură atribuită Marelui Maestru Pinto, care a condus Cavalerii de Malta între 1741 și 1773, având o viață extrem de extravagantă și trăind până la vârsta neobișnuită pentru acea epocă de 92 de ani.

Piesa centrală a Muzeului de Arheologie este celebra statuetă Sleeping Lady (Doamna care doarme), descoperită la Ħal Saflieni Hypogeum, un complex funerar subteran vechi de 5.000 de ani. Figurina de doar câțiva centimetri înfățișează o femeie culcată pe o parte, purtând o fustă plisată. Sute de astfel de figurine feminine au fost dezgropate în siturile megalitice din Malta.

Începând cu anii ’70, aceste descoperiri au transformat insula într-un punct de atracție pentru adepții mișcărilor spirituale axate pe venerarea divinului feminin.

Monștrii din fântâni și prăpastia formată prin pedeapsă divină

Folclorul maltez păstrează și astăzi creaturile din poveștile de demult. Părinții le vorbeau copiilor despre Il-Belliegħa, un monstru șerpuitor care trăia în locuri întunecate și umede pentru a-i împiedica pe cei mici să se joace în apropierea fântânilor adânci.

Un alt personaj este Il-Ħares, un duh schimbător la chip, uneori protector, alteori înspăimântător, similar jinn-ilor din mitologia arabă — o dovadă a influențelor culturale mixte din Malta.

În orașul liniștit Qrendi, lângă Biserica Sfântul Matei, bătrânii satului se adună la umbra roșcovilor. O legendă locală spune că Sfântul Pavel, eșuat pe țărmurile Maltei în secolul I d.Hr. în drumul său de la Ierusalim spre Roma, a scăpat insula de șerpii veninoși prin miracol. Deși Sfântul Pavel a adus creștinismul pe insulă, populația a trecut prin numeroase schimbări culturale sub stăpânirea bizantină, arabă și ulterior normandă.

Astăzi, peste 80% din populație este de religie romano-catolică, iar pe insulă există 359 de biserici — adică mai mult de una pe kilometru pătrat. Cu toate acestea, tradițiile păgâne reapar sub forme moderne.

Chiar în spatele bisericii din Qrendi, terenul se prăbușește brusc într-o gaură uriașă, numită Il-Maqluba („cea răsturnată”), cu o circumferință de 300 de metri și o adâncime de 40 de metri. Legenda spune că pământul s-a deschis și a înghițit satul din cauză că locuitorii trăiau în păcat, iar pământul smuls a fost dus de îngeri în mare, formând insula stâncoasă Filfla.

Comunitatea păgână locală este strâns legată de aceste spații mitice. În locuri precum Valea Speranței (Wied Speranza) din Mosta, poveștile populare îmbină elementele creștine cu cele fantastice: o tânără urmărită de pirați s-a rugat Fecioarei Maria, care a trimis un păianjen gigant să țeasă o pânză peste intrarea unei peșteri, salvând-o pe fată.

Muzica improvizată, carnea de iepure și influențele britanice

În zona rurală din apropierea orașului Rabat, la ferma Ta’ Cicivetta, tradițiile se păstrează la fel de vii. Verile malteze sunt calde și uscate, iar câmpurile devin aurii sub florile de fenicul sălbatic. Aici se organizează cine câmpenești însoțite de muzică populară malteză.

Muzica tradițională este interpretată la acordeon, chitară, mandolină și żafżafa — un instrument de percuție specific, prevăzut cu un băț umed care creează un sunet grav prin frecare. Stilul de interpretare se numește għana și constă în dueluri muzicale improvizate, pline de umor, prin care poveștile și întâmplările din comunitate erau transmise oral de la o generație la alta.

Pe lângă muzică, gastronomia reflectă istoria zbuciumată a insulei. Printre mâncărurile tradiționale de bază se numără friptura de iepure marinată în vin alb. Influența britanică este de asemenea vizibilă la tot pasul — de la cabinele telefonice roșii din Valletta până la obiceiuri culinare neobișnuite preluate în bucătăria de familie, precum spaghetele preparate cu brânză și extract de carne.

Ġgantija: Templul giganților din insula Gozo

Cea mai veche structură megalitică din Malta se află pe insula Gozo, la Ġgantija. Ridicat în anul 3600 î.Hr., complexul este a doua cea mai veche structură păstrată din lume, după situl Göbekli Tepe din Turcia, devansând piramidele egiptene cu peste o mie de ani.

Numele Ġgantija înseamnă „locul giganților”. Poveștile din Gozo spun că o uriașă pe nume Sansuna, care se hrănea cu miere și bob, a cărat singură blocurile imense de piatră și a construit templele. Văzute de sus, planurile construcției seamănă cu forme feminine stilizate, iar arheologii au descoperit în interior altare unde se efectuau sacrificii de animale. Astăzi, situl atrage grupuri de vizitatori din întreaga lume interesați de spiritualitatea antică și de siturile megalitice.

Ghid practic de călătorie pentru Malta

Transport și acces:

Zborurile din România sau din marile hub-uri europene aterizează pe Aeroportul Internațional Malta. Pentru deplasare, rețeaua de autobuze este bine dezvoltată, însă închirierea unei mașini oferă mai multă flexibilitate. Atenție: în Malta se conduce pe partea stângă, iar limitele de viteză sunt de 80 km/h în afara localităților și 50 km/h în orașe.

Când să vizitezi insula:

Primăvara și toamna sunt cele mai bune perioade pentru vizită, când temperaturile se situează în jurul valorii de 20-25°C. Vara este foarte caldă, depășind frecvent 35°C, iar iarna rămâne blândă, cu medii de 17°C în luna decembrie.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE