ultima „strigare” ajungand la 700 milioane dolari.
Cladirea in care isi desfasoara activitatea, pe langa Parlament, si alte institutii publice a inghitit, de dinainte si dupa Revolutie, miliarde si miliarde de lei, si inca nu e terminata. Surse din Parlament spun ca se incearca o evaluare a cladirii, pe baza indicilor stabiliti de Ministerul de Finante. Problema e ca indicii nu sunt chiar conformi cu realitatea, cladirea fiind, spun sursele, „atipica”. Prima incercare de evaluare stabilise ca Palatul Parlamentului ar costa numai 225 milioane dolari. „Era cu mult sub valoarea cladirii, avand in vedere ca de la demararea constructiei, iulie 1984, si pana la Revolutie se bagasera in cladire circa 17,3 miliarde lei, care la partitatea leu-dolar de atunci insemna circa un miliard de dolari”, spun sursele. Specialistii au luat iar normele stabilite de Ministerul de Finante si au purces la o noua evaluare, care a dat un „pret” aproximativ de 700 milioane dolari, suma care tot nu e considerata ca cea corecta, tinandu-se cont si de miliardele investite dupa Revolutie in cladire. si aici e vorba numai de constructia propriu-zisa, avand in vedere suprafata cladirii si faptul ca materialele folosite au fost dintre cele mai scumpe: ipsoserii aurite, marmura de Ruschita, lemn de stejar, mahon, fag, cristaluri si multa, multa munca. O exemplificare a faptului ca nu intotdeauna indicii stabiliti de tehnicieni se potrivesc cu realitatea este evaluarea unor corpuri de mobilier, carora li s-au fixat sume mult departe de realitate: un coltar de lemn ajunsese la 3 miliarde lei, iar un corp de biblioteca la un miliard, in conditiile in care respectivele obiecte nu sunt de patrimoniu, si ar trebui sa aiba o valoare de inventar mai mica, avand in vedere ca au suportat trecerea timpului.
Evaluarea cladirii nu are scop comercial, ci pur tehnic, mai ales ca nimeni nu crede ca s-ar gasi cineva interesat sa cumpere „hardughia”, cum i se mai spune cladirii. Doar prin anii ’90 un multimiliardar australian s-ar fi aratat interesat sa achizitioneze Casa Poporului, iar de atunci „autohtonii” doar au venit cu idei de „dare in folosinta” a cladirii: cazinou, bordel ori hotel, sau chiar cu propunerea de dinamitare, caz in care se spune ca doar o bomba atomica ar avea efect.