Cernobîl, 40 de ani de la dezastru: cum au reapărut zimbrii, lupii și urșii bruni în pădurile radioactive de lângă Pripeat
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La patru decenii de la dezastrul nuclear de la Cernobîl, natura a reînceput să înflorească în zona de excludere din jurul fostei centrale nucleare din Ucraina, arătând cum lipsa intervenției umane poate transforma un loc devastat într-un sanctuar pentru animale sălbatice.
Cuprins:
Zona de Excludere de la Cernobîl (CEZ), întinsă pe o suprafață de 2.600 kmp, a fost creată în 1986 după cel mai grav accident nuclear civil din lume, care a eliberat un nor radioactiv peste Europa și a forțat evacuarea a aproximativ 115.000 de oameni. În ciuda nivelurilor ridicate de radiații care persistă, această regiune a devenit un „laborator” natural pentru reîmpădurire și refacerea ecosistemului, potrivit unui articol publicat de The Conversation.
Refugiu pentru mamiferele mari pe cale de dispariție
Populațiile de lupi, vulpi, râși eurasiatici, elani și mistreți au cunoscut o creștere semnificativă în CEZ. Mai mult, urșii bruni și bizonii europeni, specii care dispăruseră din zonă, au revenit.
„Studiile arată că absența activităților umane, precum vânătoarea și agricultura, are un impact pozitiv mai mare asupra faunei decât efectele negative ale radiațiilor”, susține raportul citat de The Conversation.
În sectorul bielorus al zonei, densitatea mamiferelor mari este comparabilă sau chiar mai mare decât în rezervațiile naturale necontaminate.
Deși inițial, radiațiile au provocat daune majore vegetației și faunei, în mod deosebit în „pădurea roșie” – o zonă de 10 kmp unde copacii de pin au murit și au căpătat o nuanță roșiatică din cauza absorbției intense de radiații –, biodiversitatea a crescut în mod considerabil de-a lungul anilor fără prezența umană.
Ce sunt caii experiment ai lui Przewalski
Un exemplu remarcabil al reîntoarcerii vieții sălbatice este reintroducerea cailor lui Przewalski, un experiment derulat în 1998. În prezent, peste 150 de exemplare din această specie amenințată trăiesc în zona ucraineană a CEZ.
Alte specii, precum râsul eurasiatic și bizonul european, și-au refăcut populațiile, iar păsări rare, cum ar fi cocorii negri, cocorii albi și vulturii codalbi, au revenit în regiune.
Cel mai notabil este însă cazul acvilei țipătoare mari, o specie pe cale de dispariție la nivel global, care depinde de habitatele umede și este extrem de sensibilă la prezența umană.
În 2019, patru perechi au fost observate în CEZ, iar în partea bielorusă, numărul acestora a crescut la cel puțin 13 perechi. Zona de excludere a Cernobîlului este acum singurul loc din lume unde populația acestei specii rare este în creștere.
Broscuțele care și-au schimbat culoarea
Pe lângă revenirea animalelor sălbatice, există dovezi că anumite specii s-au adaptat la mediul radioactiv. Broscuțele de copac din zonă, de exemplu, au devenit mai închise la culoare, un semn că nivelurile ridicate de melanină le protejează împotriva radiațiilor.
Lupii eurasiatici, de asemenea, par să fi dezvoltat o rezistență crescută la radiații și riscuri de cancer.
Schimbările merg mai departe și se extind asupra altor forme de viață. În 1991, o ciupercă neagră a fost descoperită în interiorul reactorului 4 al fostei centrale nucleare.
Aceasta folosește melanina pentru a transforma radiațiile gamma în energie, ceea ce îi permite să crească mai rapid. De asemenea, plantele din zonă demonstrează capacități de reparare a ADN-ului și toleranță la metale grele și radiații.
Din zonă de dezastru la cea mai mare rezervație naturală
Astăzi, zona de excludere de la Cernobîl este una dintre cele mai mari rezervații naturale din Europa, oferind un spațiu unic pentru cercetări ecologice. Regiunea arată cum natura poate depăși obstacolele, chiar și în condiții extreme.
De exemplu, câinii abandonați după dezastru s-au adaptat și au devenit genetic diferiți față de alte populații canine din Ucraina.
Însă nu toate efectele sunt pozitive. Unele specii suferă de succes reproductiv scăzut și rate ridicate de mutații, ceea ce generează probleme de sănătate.
În alte zone afectate de accidente nucleare, precum Fukushima, s-a observat un fenomen similar, cu un număr mare de mamifere – urși, ratoni și mistreți – revenind în zonele abandonate de oameni.
