„Ceva s-a rupt în Canada”. Protestul camionagiilor arată un succes neobișnuit al populiștilor radicali din această țară, spun experții
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sistemul politic din Canada nu a permis mișcărilor radicale să câștige putere și influență, dar pandemia și sprijinul public și financiar venit de peste granițe ar putea să dea aripi populiștilor și extremiștilor din marele stat nordic. Manifestațiile camionagiilor împotriva restricțiilor COVID, organizate de la bun început de extremiști, sunt o dovadă, scriu New York Times și site-ul televiziunii canadiene Global News.
Cuprins:
Manifestațiile zgomotoase împotriva restricțiilor COVID din Ottawa și alte orașe ale Canadei, care au avut un puternic ecou peste hotare, reprezintă o neașteptată demonstrație de forță din partea extremiștilor și populiștilor de dreapta, care nu lipsesc din fruntea acestor mișcări, scrie New York Times.
Acest lucru este cu atât mai relevant cu cât, în trecut, astfel de mișcări nu au reușit să atragă sprijin în Canada, așa cum au reușit în SUA sau în Europa.
Este evident prea devreme pentru a concluziona că extremismul de dreapta, o pasăre rară în Canada, s-a instalat în cele din urmă în această țară, observă cotidianul american. Dar succesul mișcării de protest este evident. Acest lucru a fost observat și de comentatorii canadieni.
„Ceva s-a rupt săptămâna aceasta în Canada”, a observat Robin V. Sears, un contributor al ziarului Toronto Star într-un text de opinie publicat duminică. „Națiunea care și-a afirmat întotdeauna cu mândrie valorile de civilitate și respect pare să dispară, înlocuită cu ceva mult mai american decât canadian”, a adăugat Sears.
În publicația The Globe and The Mail, un alt comentator, Mark Carney, fost guvernator al Bank of Canada, a fost chiar mai dur, acuzându-i pe protestatari de „răzvrătire” și cerând intervenția fermă a autorităților.
„Aceasta este răzvrătire. E un cuvânt pe care nu aș fi crezut că îl voi folosi în Canada. Înseamnă «incitare la rezistență sau insurecție împotriva autorităților legale»”, a scris Carney, care susține că scopul mișcării de protest nu este obținerea „libertății”, ci răsturnarea guvernului ales de canadieni în urmă cu șase luni.
„Protestul nu este unul pașnic”
Protestul - denumit și al camionagiilor - a fost inițial o reacție a șoferilor de camion împotriva regulilor care le cer să fie vaccinați pentru a traversa granița americană.
El s-a extins apoi în mai multe orașe și a început să se bucure de o susținere puternică din partea publicului, transformându-se într-o mișcare împotriva restricțiilor COVID în general și a guvernului condus de premierul liberal Justin Trudeau.
Mulți demonstranți au fost pașnici, dar au existat și cazuri în care unii au folosit sloganuri naziste pentru a-și exprima punctul de vedere, iar încet, protestul a devenit tot mai politizat.
Pe măsură ce camioanele s-au instalat în Ottawa, blocând parțial activitatea în oraș, localnicii au început să își piardă răbdarea. Iar după zile întregi în care câteva sute de camioane au blocat centrul orașului și șoferii au claxonat constant, autoritățile au declarat starea de urgență în capitala federală și au început să ia măsuri mai dure pentru a controla protestul.
Puțin cam târziu, potrivit unor oficiali. Un important membru al guvernului liberal a afirmat că uşurinţa cu care convoiul protestatarilor a blocat zona din jurul parlamentului şi aparenta neputinţă a poliţiei constituie o „umilinţă naţională”.
Deși mii de oameni s-au alăturat protestului în weekend, localnicii au fost în general cei mai nemulțumiți. „Felul în care s-a derulat protestul, prin blocarea afacerilor din zonă, este nedrept față de rezidenții din Ottawa”, a declarat pentru BBC un bucătar care lucrează în centrul orașului și care a preferat să își păstreze anonimatul, temându-se de „extremiștii aflați printre protestatari”.
Vita Sgardello, un alt localnic din Ottawa, s-a plâns pentru BBC că a fost atacat cu insulte rasiste. Iar una dintre colegele sale, a explicat omul, a trebuit să fugă de un protestatar care voia să îi dea jos masca de pe față.
Luni, premierul Justin Trudeau a acuzat protestatarii că „încearcă să blocheze economia, democrația și viețile cetățenilor. „Oamenii din Ottawa nu merită să fie agresați în propriile cartiere”, a spus premierul, care a ieșit cu întârziere cu o poziție publică, după ce a fost criticat pentru această absență.
El a fost susținut de Jagmeet Singh, liderul Noului Partid Democrat, care a acuzat faptul că unii participanți au afișat simboluri ale urii și a subliniat că protestul „nu este unul pașnic”, scrie site-ul televiziunii canadiene CBC.
Însă conservatorii l-au acuzat pe Trudeau că el este cel care a alimentat diviziunea din țară, prin felul în care a gestionat pandemia, mai ales că liberalii nu au prezentat un plan pentru ridicarea restricțiilor.
Un protest extremist sau unul infiltrat de extremiști?
Nu doar comentatorii canadieni sunt surprinși de turnura pe care au luat-o lucrurile în țară. De aceea, într-o analiză dedicată evenimentelor de la nord de graniță, cotidianul american The New York Times observă potențialul istoric al „protestului camionagiilor”.
„Cea mai eronată idee (cu privire la proteste), chiar și în interiorul Canadei, este că extremiștii au infiltrat mișcarea”, spune pentru New York Times Stephanie Carvin, fost oficial din domeniul securității, care acum predă la Universitatea Carleton. În realitatea, adaugă ea, „aceasta a fost o mișcare extremistă care a căpătat atenția generală”.
Mulți dintre organizatorii protestelor, scriu jurnaliștii, sunt activiști, mai degrabă decât șoferi de camioane.
De fapt, sindicatul camionagiilor s-a distanțat de proteste, subliniind că 90% dintre membrii săi au fost vaccinați, absolut normal într-o țară în mare parte pro-vaccin, potrivit Washington Post.
Una dintre organizatoare, Tamara Lich, a fost lider al unui partid politic care cerea reforma constituțională sau secesiunea provinciilor vestice canadiene. Lich, care acuză dominația electorală a provinciilor estice, unde se află marile centre urbane, a fost implicată în trecut în mai multe mișcări de protest, nu toate de succes.
Oficiali ai Rețelei Canadiene Anti-Ură au inclus-o în „ecosistemul de extremă dreapta”, dar Lich a insistat că protestatarii prezenți la manifestații sunt canadieni pașnici obișnuiți „care s-au săturat să fie intimidați de guvern”.
B.J. Dichter, aflat pe o listă de strângere de fonduri pentru proteste, alături de Lich, este cunoscut, printre altele, pentru declarații antiislam. Dichter a avertizat cu privire la ceea ce el a numit pericolul „islamiștilor politici” și a susținut că Partidul Liberal al lui Trudeau este „infestat de islamiști”.
Islamismul politic, a mai spus el, „va provoca, asemenea sifilisului, putrezirea societății” canadiene.
Un alt personaj relevant pare a fi Patrick King, descris drept persoană oficială de contact pentru un grup regional implicat în proteste. El a spus, printre altele, că virusul este „o armă biologică creată de oameni” și a susținut că bogații lumii vor să „depopuleze rasa anglo-saxonă”.
Dincolo de teoriile conspirației, King a făcut în mai multe rânduri declarații rasiste împotriva comunităților musulmană și asiatică.
Această influență a fost vizibilă la proteste. Așa cum au fost vizibile și pancartele pro-Trump și QAnon sau persoane precum Romana Didulo, o activistă canadiană QAnon care a cerut, printre altele, executarea doctorilor care vaccinează copiii, scrie New York Times.
Concluziile sunt susținute, de altfel, de reprezentanții Rețelei Canadiene Anti-Ură. „Ce spunem este că acesta este un convoi de extremă dreaptă deoarece - din prima zi - organizatorii au fost afiliați mișcării de extremă dreapta”, a explicat Evan Balgord, directoarea executivă a organizației, potrivit site-ului canadian Globalnews.
Un moment de cotitură
Activiștii au încercat de mai mulți ani să organizeze convoaie de protest, potrivit unui raport redactat de Stephanie Carvin, fost oficial din domeniul securității.
Ei au avut un prim succes în 2019, când în jur de 100 de camioane au sosit în Ottawa pentru a protesta față de politicile din domeniul energiei. Mișcarea, care a virat ulterior spre mesaje antimigrație, s-a dezumflat destul de repede, deoarece nu a beneficiat de susținere largă.
„Nu aveam populism de extremă dreapta. Din punct de vedere istoric, el exista, dar era izolat”, spune pentru New York Times Jeffrey S. Kopstein, politolog canadian la University of California, Irvine.
Kopstein crede că dreapta radicală populistă nu a avut succes în Canada parțial deoarece principalii factori care o alimentează - polarizarea culturală și resentimenul rasial al albilor - sunt mai puțin prevalenți în această țară.
Apoi, comunitățile mari de imigranți, bine organizate politic, au avut și ele o influență, în sensul că partidele au preferat să le curteze pentru a le atrage voturile decât să le antagonizeze.
Nu în ultimul rând, sistemul electoral canadian - majoritar uninominal cu un singur tur - a oferit mai multă putere partidelor mari și oficialilor partidului, nu activiștilor, astfel că outsiderii populiști nu au găsit așa de multe căi pentru a intra în partide, pentru a le deturna.
Faptul că în Canada există o polarizare politică redusă a contat și el. Astfel, afilierea de partid nu a devenit o chestiune identitară, care să alimenteze conflictul dintre tabere, așa cum s-a întâmplat în alte țări, SUA fiind cel mai bun exemplu.
Drept rezultat, Partidul Conservator din Canada nu a îmbrățișat discursul populist radical. Până acum cel puțin.
„Unul dintre motivele pentru care (protestatarii) au ajuns în Ottawa este acela că întâmpină dificultăți în infiltrarea partidelor și câștigarea alegerilor. Așa că au ales această metodă”, explică Kopstein.
Și pentru că mișcarea nu are structuri formale de conducere sau un canal clar de comunicare, în fruntea ei s-au impus lideri informali precum Didulo, activista QAnon.
Dreapta populistă radicală canadiană este puternic influențată de omologii de la sud de graniță, din SUA. Asta le oferă energie și un sens al direcției, dar, în același timp, le blochează potențialul de creștere, din simplul fapt că în Canada, Donald Trump este lipsit de popularitate.
În orice caz, lucrurile s-au schimbat măcar parțial din cauza pandemiei. Creșterea oboselii populației după doi ani de criză sanitară a oferit mișcării o oportunitate, scrie New York Times. O majoritate a canadienilor a arătat că își dorește ridicarea restricțiilor COVID. În același timp, unul din trei canadieni a exprimat o susținere pentru mișcarea camionagiilor, cea mai vizibilă formă de protest care contestă aceste restricții.
În ultimele zile este posibil ca susținerea populară pentru protestatari să fi scăzut, mai ales în Ottawa, unde mulți localnici s-au declarat exasperați de manifestație și de comportamentul participanților.
Ce urmează
Dreapta populistă canadiană a trecut printr-un ciclu asemănător la mijlocul anilor 2010, pe fondul mișcării împotriva migrației, dar a scăzut iarăși, fără să obțină victorii politice semnificative. Dar de atunci, mișcările populiste din întreaga lume occidentală au devenit tot mai puternice și au început să se coordoneze, susținând și ascensiunea canadienilor.
Mai mulți politicieni conservatori americani, inclusiv Donald Trump, s-au grăbit să își arate susținerea pentru protestul din Canada. New York Times scrie că și cetățenii americani ar fi oferit în jur de 8 milioane de dolari pentru a-i sprijini pe protestatarii canadieni.
Mai există o schimbare vizibilă. Partidul Conservator din Canada pare să își regândească strategia care, până acum, prevedea izolarea membrilor radicali. Mai mulți politicieni conservatori au vizitat protestele, pentru a-și arăta susținerea, iar unul a fost fotografiat alături de extremistul naționalist Patrick King, deși ulterior s-a grăbit să denunțe „retorica violentă”.
Oficialii partidului l-au exclus recent pe liderul Erin O’Toole, printre altele, pentru că nu a susținut suficient de ferm protestele. În treacăt fie spus, noul lider interimar s-a remarcat anul trecut când a purtat o șapcă cu inscripția „Make America Great Again”, recuzita electorală a lui Trump și a fanilor săi.
Există diferențe vizibile față de situația existentă în urmă cu doar jumătate de an. Când Canada a organizat alegeri în luna septembrie a anului trecut, opinia publică susținea în general politica guvernului, inclusiv vaccinarea și controlul pandemiei. Fostul lider conservator O’Toole a preferat, prin urmare, să își facă campanie pe alte teme și s-a delimitat de vocile antivaccin, care au migrat astfel spre o zonă mai radicală - mai exact Partidul Poporului.
Dar pe măsură ce lunile de iarnă au sporit oboseala populației, iar apariția variantei Omicron a părut totuși că reduce pericolul pandemic, atitudinea s-a schimbat.
În Canada, ca în restul lumii, opoziția față de restricțiile COVID este puternic asociată cu dreapta politică, în special cu cea mai populistă. Liderii conservatori au observat, prin urmare, forța protestelor anti-lockdown, așa cum au observat și prospețimea concurentului lor politic de pe dreapta, Partidul Poporului, care a crescut de la 5% la 13% la scrutinul legislativ din septembrie.
Deocamdată, chiar dacă protestele camionagiilor scad în intensitate, demonstrația de forță și succesul câștigat inclusiv de peste granițele țării au dus la instituirea unor comunități puternice online, care ar putea sprijini evenimente viitoare.
Acesta este un motiv de îngrijorare pentru unii comentatori. „Nu am văzut în mod normal așa ceva în politica modernă canadiană”, spune Carvin. „Suntem cu adevărat pe un teren necunoscut”, adaugă ea.
