Cinci scriitori vorbesc despre participarea lor la olimpiada de română: „Am bătut câmpii, inventând chiar și un citat dintr-un critic literar faimos și încă în viață”

Publicarea de către Ministerul Educației a unei prime liste cu olimpiadele și concursurile care vor fi organizate în perioada următoare după o pauză de doi ani a stârnit nemulțumirea asociațiilor de elevi. Și asta pentru că din anunțul ministerului lipseau discipline precum limba română sau istoria. Ministerul a revenit și a explicat că în prima fază au fost anunțate doar olimpiadele și concursurile care au și etape internaționale, lista urmând să fie actualizată cu probele care au și participare națională, scrie Școala 9.

În acest context, publicația a vorbit cu cinci personalități care au participat în copilărie la olimpiadele de română și ulterior și-au urmat vocația, devenind scriitori.

Cristina Hermeziu (50 de ani): „Invidiam, la olimpici, derogările de care aveau parte”

Am fost la olimpiada de română, faza pe țară, în clasa a VIII-a. Era înainte de 1990. A trecut multă vreme de atunci, dar tocmai de aceea e posibil ca timpul să fi sedimentat aspecte care ies din tipar. Spre exemplu, faptul că am trecut prin toate treptele obișnuite – faza pe școală, pe oraș, pe județ – fără să se știe unde va avea loc olimpiada pe țară, în ce localitate, adică. Așteptam vestea cu sufletul la gură. Și dezamăgirea a fost mare când am aflat că aveam să plec de la Iași, unde m-am născut și unde învățam, doar până la Vaslui, oraș desemnat în acel an drept gazdă a olimpiadei naționale. Fantasma pe care o legam de sintagma «faza națională» implica probabil o deteritorializare ceva mai exotică, mai fastuoasă, cumva. N-a fost să fie și deziluzia s-a grefat pe atmosfera locului, de care îmi aduc bine aminte și azi: am fost cazați în niște cămine spartane, cu paturi de fier și n-am interacționat în niciun fel cu ceilalți concurenți din alte orașe. Ar trebui să spun concurente, eram numai fete.

Recomandări

Nepotism electoral în POT, partidul care-l susține pe Călin Georgescu. Oameni noi, metehne vechi: politica văzută ca afacere de familie

Cred că mi-am dorit să fiu olimpică mai ales pentru că invidiam, la olimpici, statutul lor oarecum special, derogările de care aveau parte într-un univers uniformizator și extrem de strict. Elevii de olimpiadă aveau voie să lipsească de la școală, făceau pregătire suplimentară, plecau, în cele din urmă, în excursii prin țară. O formă de libertate, o formă de obrăznicie.

N-am făcut pregătire suplimentară, dar profesoara mea de gimnaziu, charismatica și temuta Elena Soroceanu – cea care la sfârșit de săptămână ducea invariabil acasă sute de caiete de corectat, mi-a făcut o surpriză. Mă îmbolnăvisem și a trebuit să lipsesc de la școală o perioadă. Într-una din zile, pe la începutul după-amiezii, eram singură acasă, părinții nu veniseră încă de la serviciu, fratele mai mare era la liceu, am auzit soneria: în cadrul ușii stătea vestita, impresionanta doamna Soroceanu, care venise spontan să-mi predea personal lecțiile la care lipsisem. Pe mica tăblie a biroului meu rabatabil, am luat notițe și am ascultat-o vrăjită și emoționată, timorată de onoarea pe care mi-o făcea. S-a stins din viață de curând. Ea a fost primul meu profesor esențial, formator, de vocație. La olimpiada profesorilor, jurizată de elevi, ar fi câștigat tot.

Recomandări

Proteste de amploare împotriva lui Călin Georgescu în București, Cluj și Timișoara | VIDEO

Marius Chivu (43 de ani): „Am bătut câmpii, inventând chiar și un citat dintr-un critic literar faimos și încă în viață”

Prin ‘96 ajungeam la Olimpiada de Literatura Română pe județ din partea Grupului Școlar Economic și Administrativ din Rm. Vâlcea. Eram corijent la matematică, iar profesoara de română, care-mi citise poeziile de dragoste pentru o colegă dintr-o agendă furată din rucsac de un coleg rival și care agendă a circulat prin toată clasa fără știrea mea, a decretat că am talent și mă asigurase că intervine pe lângă profesoara de matematică dacă fac figură bună „pe județ”. 

Eram la profilul comerț-merceologie și, cel mai probabil, liceul nostru cu profil economic nu mai avusese olimpici la română până în acel moment. Cu speranța rezolvării corijenței la matematică m-am prezentat la olimpiadă, unde ni s-a dat să comentăm un poem la prima vedere din Bacovia. Am bătut câmpii, inventând chiar și un citat dintr-un critic literar faimos și încă în viață, făcând o comparație cu un alt poet simbolist, unul finlandez inventat de mine, dar am făcut-o cu grația corbului care zbura prin acel poem de iarnă bacovian. 

Recomandări

Vicepreședintele ANCOM Pavel Popescu cere suspendarea TikTok în România. Rețeaua socială ar putea fi interzisă până la terminarea anchetelor privind alegerile

Am primit nota 9, insuficient să mă calific la faza pe țară, unde județul nostru a fost reprezentat de fiica unui profesor de română care preda la liceul fanion al orașului. În cele din urmă, am luat corijența la matematică, iar de fata aceea nu s-a mai auzit niciodată nimic. Ce-i drept, nici despre poeziile mele de dragoste.

Alex Moldovan (45 de ani): „Cunoșteai oameni noi, te puneai la punct cu rutina examenelor”

Pentru mine, olimpiadele școlare erau un excelent prilej de a fenta sistemul, așa că le-am îmbrățișat cu mare drag în momentul în care mi s-a sugerat că mă calific pentru a participa le ele. Era o experiență care te mai scotea din cotidianul fad al anilor ‘80: cunoșteai oameni noi, te puneai la punct cu rutina examenelor, iar participanții beneficiau de câteva zile libere în care să se pregătească. Perioada aia o foloseai evident pentru a face orice altceva și în plus, dacă nu mă înșală memoria, primeai un zece sau mai mulți la limba română pentru că ai reprezentat, hopefully cu cinste și onoare, școala și detașamentul. Era, așadar, o ocazie de nerefuzat pentru cineva ca mine, care avea o mare ușurință de a scrie compuneri sau eseuri mediocre, dar interminabile, considerate de unii profesori drept o formă de talent. Seria participărilor a luat sfârșit destul de abrupt în 1989, când a venit revoluția și pe radarul preocupărilor mele au apărut chestii mult mai interesante și mai nocive.

Cum au fost olimpiadele la care au participat Irina-Roxana Georgescu și Lavinia Bălulescu, aflați din Școala 9. 

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro