Citiţi în continuare un interviu în exclusitvitate cu simpaticul Cove şi aflaţi cum este viaţa de actor, ce îl înfurie cel mai mult pe lume, care crede că este vedeta cea mai sexy de la noi din ţară, dar şi care este cel mai mare regret al său, sau dacă îşi mai doreşte copii.
Citeşte şi: O zi din viaţa lui Cove
Cum e viaţa de actor?
La Hollywood e una foarte frumoasă. La noi, în România, nu este una minunată, dintr-un singur punct de vedere: Din păcate salariul unui actor, felul în care este răsplătit pentru munca în teatru, ca să zic aşa, lasă de dorit. Salariul nu este unul care să-ţi ofere confort şi din cauza aceasta mulţi suntem nevoiţi să facem şi altceva, fie televiziune, fie film. Dar, ce să-i faci, de-asta ne-am făcut actori, pentru că ne place această meserie. Ne încântă satisfacţia aplauzelor, bucuria publicului, replicile din spectacol.
Ţi-ai dorit întotdeauna să faci asta?
Nu întotdeuna. Mi-am dorit să devin actor cam pe la 16 ani. A fost aşa ca o revelaţie (râde). Îmi amintesc că în 1989, la Sala Radio, marii noştrii actori au recitat câteva poezii ale lui Eminescu. Mi-a plăcut enorm. Dar momentul care mi-a rămas adânc întipărit în minte a fost acela când domnul Ion Caramitru a recitat “Luceafărul”. Nu vă imaginaţi cum a fost pentru mine. Atunci am realizat că eu actor vreau să devin.
Unde îţi place mai mult, pe scândură sau pe sticlă?
Sunt trăiri diferite. Mi-am dorit să urc pe scenă să fiu acolo, să relaţionez cu publicul. Iar mai apoi am descoperit şi magia televiziunii. Publicul nu mai e acolo lângă tine, dar e totuşi cu tine. Dacă simţi publicul alături de tine printr-o cameră de filmat, atunci chiar înseamnă că ai reuşit ceva…
Gabriel Coveşeanu alături de Ziaristul Vlad Sterescu şi producători de la Creative Vision Braodcast |
Care e actorul tău preferat?
Sunt înnebunit după Jack Nicholson, De Niro şi Pacino. Iar din România mi-a plăcut enorm maestrul Dem Rădulescu, care a plecat prea devreme dintre noi.
Dar prezentatorul preferat?
Cum cine? Eu sunt! (râde cu poftă).
Te-ai gândit vreodată să te apuci de muzică?
Da, m-a bătut gândul. Şi asta pentru că am trăit într-o casă în care s-a cochetat cu muzica. Sora mea a făcut liceul de muzică, a cântat la pian şi la harpă. Din păcate însă muzica nu s-a lipit de mine. Am încercat eu să mai zăngănesc câte-o chitară, dar nu am fost prea bun. Mi-ar fi plăcut să fac muzică, dar consider că nu am suficient de multe calităţi.
Cove, în timpul repetiţiilor la piesa de teatru „Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici” |
Spune-mi o măsură anticriză.
Ar fi trebuit să se investească în infrastructură, pentru că reprezintă o mare problemă în România. Dacă ar fi acordat atenţie acestei probleme, s-ar fi putut crea locuri de muncă, s-ar fi putut genera un lanţ economic şi aşa mai departe. Din păcate cu banii împrumutaţi din diverse locuri se întâmplă cu totul altceva. E, dar ca să scăpăm de criză într-un mod mai simplu, cel mai uşor e să îţi iei o sticlă cu ceva tărie şi după două, trei pahare ai uitat de toate problemele. Singura care s-ar putea să-ţi facă probleme e criza de ficat.
Obama sau Băsescu?
Nici unul, nici altul.
Ce te înfurie cel mai mult pe lume?
Ipocrizia, proasta creştere şi mitocănia.
Ţi-e frică de ceva anume?
Nu cred. Nu aş putea să spun că mi-e frică de ceva anume. Cred că mi-e frică doar de Dumnezeu.
Ai schimba ceva la tine?
Da. Păi, de exemplu, mi-aş schimba cămaşa (râde). Să ştii că acum sunt împăcat cu mine. Era o vreme când aş fi vrut să mă schimb cu totul, dar, între timp, m-am împăcat cu viaţa.
Care e cel mai ciudat/extrem lucru pe care l-ai făcut?
Mă nu prea fac lucruri ciudate… şi nici extreme. Ce să zic, eu oricum am făcut armata la paraşutişti, la Caracal, mai extrem de atât ce să fie? Aveam unitatea lângă un cimitir, eram “asiguraţi” ce să vă spun (râde).
Cum te împarţi între viaţa profesională şi cea personală, îţi ajunge timpul?
Nu mă împart. Chestia asta e o vrăjeală. Dacă vrei cu adevărat să ai şi o viaţă de familie şi o viaţă profesională cât de cât ok, atunci îţi faci timp.
Îţi mai doreşti un copil?
(râde) Acum aş zice că nu. Dar nu ştiu ce va fi mai departe. E puţin cam devreme să mă pronunţ, încă încerc să mă obişnuiesc cu primul (râde).
Ce ţi-ar plăcea să devină Bogdan?
Să devină ce-o vrea el. Cred că mi-ar plăcea să facă muzică, asta desigur dacă va avea calităţile necesare. Dar cel mai mult mi-ar plăcea să-l văd pe fiu-miu economist şi mi-aş dori ca el să nu trăiască în România. Sper să realizeze el ce nu am reuşit eu: Să ajungă să trăiască într-o ţară civilizată.
„Nu cunosc foarte multe vedete!”
Vedetele de la noi au fiţe?
Asta-i bună. Ai să râzi dar eu nu cunosc foarte multe vedete. Am câţiva prieteni despre care unii ar spune că sunt vedete, dar eu îi văd ca pe nişte oameni normali cu vieţi normale. Să ştii că românii în general au boala asta a fiţelor. Unora li se pare ok să aibă maşina mai scumpă decât casa în care stau. Alţii au haine foarte scumpe, cu foarte multe briz-briz-uri pe ele, dar locuiesc într-o garsonieră amărâtă. De ce? Pentru că dă bine, pentru că au impresia că lumea îi judecă după cum arată şi aşa mai departe.
Care e cel mai mare regret al tău?
Că n-am ajuns la Hollywood (râde). Cum se face că nu m-au observat încă? Scorsese l-a luat pe DiCaprio în locul meu în noul film, nu-i corect (râde).
Defineşte cuvântul “şmecherie”.
E greu. Dar şmecheria s-a născut în Româia, asta e clar. Şmecheria e povestea aia pe care o facem noi ca să-i păcălim pe alţii, hai să facem cumva ca să nu părem ceea ce suntem de fapt şi te transformi astfel în şmecher.
„Uneori dau şpagă!”
Dai şpagă?
Uneori da, depinde de la caz la caz. Să ştii că datorită faptului că am o oarecare notorietate unii oameni se mai feresc. Au impresia că vreau să le fac vreun flagrant, să-i prind cu mâţa-n sac, ceva de genu. Mă simt destul de prost când sunt nevoit să dau şpagă.
Uite, de exemplu la medici. Mi se pare degradant pentru ei să primească aşa ceva. Eu mă simt prost că sunt nevoit să-i dau “atenţia” asta, când ştiu că el e un om deştept, care a învăţat atât de mult în facultate şi învaţă în continuare atâtea lucruri. Aşa că prefer să mă duc la cabinetele particulare, ca să evit această situaţie.
Când minţi?
Mint în fiecare zi (râde). Eu nu aş spune totuşi că mint… Ci că spun o altă formă a adevărului (râde). Acum serios, sunt momente în care minţi ca să fii mai drăguţ, decât în mod normal, pentru a crea atmosferă, pentru a evita o ceartă. Dar nu îmi place să trăiesc în miciună, aşa că evit să îmi fac probleme.
Care ţi se pare cea mai sexy vedetă de la noi?
Sunt multe fete care arată bine. Dar îţi zic eu care e cea mai sexy: nevastă-mea. Ea e vedeta familiei, împreună cu Bogdănel.
Dana Savuica şi Gabriel Coveşeanu participă la Gala Unicef organizată de Televiziunea Română (TVR), marţi 2 iunie 2009 |
Meseria pe care o faci îţi aduce bani?
Nu mă plâng, am un trai decent. Locuiesc într-un apartament de bloc, am o maşină, chiar nu mă plâng. Noroc că lucrez şi în televiziune, că doar cu actoria nu poţi supravieţui. Sunt angajat al teatrului din 1997 şi dacă nu lucram în tv, probabil stăteam cu chirie pe undeva.
Ţi-e dor de burlăcie?
Ha ha ha. Nu sunt căsătorit de foarte multă vreme, aşa că nu m-am plictisit (râde).
„N-aş putea să fiu gunoier sau vidanjor”
Ce job n-ai putea să practici în ruptul capului?
Cred că aş putea să fac de toate, mai puţin meseriile astea “murdare”. Nu cred că aş putea să fiu gunoier sau vidanjor, am ficatu moale şi n-aş rezista. În rest cred că pot să fiu şi vânzător şi patiser şi bucătar. Înainte să fiu actor am lucrat pe şantier şi am pus termopane, nu a fost deloc uşor, dar m-am descurcat (râde).
Exclusiv pentru Libertatea.ro?
Aş vrea să mă apuc de regie de film. Îmi doresc foarte tare să fac un film. Din păcate, chiar dacă peliculele româneşti sunt premiate pe la Cannes şi prin alte părţi, după părerea mea acestea nu se adresează românilor. Am senzaţia uneori că sunt făcute pentru a fi premiate, nu pentru spectatorii care pur şi simplu merg la cinematograf să vadă o poveste frumoasă. Cred că mi-ar plăcea să fac o poveste frumoasă, o comedie romantică.
Carte de vizită
Nume: Coveşeanu
Prenume: Gabriel
Poreclă: Cove
Profesie: prezentator “Fata lui tata”, actor la teatrul “Ion Creangă”
Data naşterii: 4 septembrie 1974
Locul naşterii: Bucureşti
Zodie: Fecioară
Studii: Academia de Teatru şi Film din Bucureşti, Masterat în Management la Academia de Studii Economice Bucureşti
Cove este actor de meserie, însă declară că iubeşte teatrul, filmul şi televizunea în egală măsură. “Iniţial am fost îndrăgostit de teatru. Am vrut să fiu actor, am făcut facultatea, am terminat-o şi m-am angajat la teatrul Ion Creangă. Apoi am descoperit televiziunea. Din acel moment, pentru cele două domenii pot să spun că dragostea mea nu s-a împărţit ci s-a dublat”.
Vezi cum arată o zi din viaţa lui Cove!