M-am crucit şi eu – nu atât de sărbătoarea pascală – ci văzând o reluare din “Ferma vedetelor”, în care ura clocotea, protagoniştii erau cabotini, iar prezentările, tendenţioase. Iulia Vântur a rezumat ce s-a întâmplat mai înainte, cocoţată lângă o coloană grecească şi cu poalele fluturânde: “Buturuga mică răstoarnă carul mare”, a filosofat ea privind către zare. “Micuţa şi drăgălaşa Amy a reuşit să-l scoată din fermă pe… Mircea Stoian”.
N-a zis “marele şi monstruosul Mircea Stoian”, dar din felul în care a îndesat cuvintele în frază, cam aşa reieşeau lucrurile. Apoi, la aceeaşi emisiune le-am văzut pe cântăreţele Lili Sandu şi Maria Constantin bătându- se, înghiontindu-se, bârfindu- se, caftindu-se într-un duel care ar fi trebuit să arate fair-play-ul întrecerii, dar în care n-am văzut decât grotescul în care aşa-zisele vedete, dornice să devină şi mai vedete, ar face orice pentru bani şi pentru rating.
În pauza de reclamă, un medicament de slăbit era cât paci să mă convingă că face minuni. La început, o doamnă cu forme foaaarte bucălate, se apucă să înghită pilulele cu pricina, iar la sfârşit apare cu o siluetă splendidă, cum eu n-am mai avut de… De fapt, n-am avut niciodată, aşa că aş da pentru ea o grămadă de bani.
Dădeam să ţâşnesc din fotoliu spre farmacie, când coada ochiului meu ager a văzut o inscripţie mică, mică, apărută pe ecran: “Actorii folosiţi în reclamă sunt două persoane diferite”. Mersi, am zis, şi m-am prăvălit la loc, citând-l, cu aproximaţie, pe Dante (n-a fost la “Ferma vedetelor”, dar e destul de cunoscut) “Lăsaţi orice speranţă, voi, cei care mâncaţi!”.
Am mai văzut o scenă adorabilă la “Ştirile B1”, care se transmiteau, nu se ştie de ce, dintr-o redacţie. O duduie vorbea, iar în spatele ei, nişte colegi stăteau la computere şi se făceau că muncesc. La un moment dat, printre ei, a intrat o femeie de serviciu, îmbrăcată în halat, cu mop şi găleată, şi s-a apucat să şteargă pe jos. Chiar nu se prefăcea.
Şi ar fi şters în continuare dacă unul dintre cei de la computere nu s-ar fi întors să-i şuşotească ceva. Atunci, femeia a rămas înţepenită în unghi drept, apoi a ridicat niţel capul şi s-a uitat spre cameră, a tresărit şi-a ieşit, aşa, încovoiată, încercând să ţină mopul cât mai discret…