Cum au votat românii în „Duminica Orbului”. Televiziunea, acuzată că a manipulat alegerile: „Nu ne vindem țara”

Vot zdrobitor pentru Ion Iliescu

Pe 20 mai 1990, românii au ales noul lider cu un procent zdrobitor. Ion Iliescu avea să devină președintele României, fiind validat în funcție cu 85,07% din voturile valabil exprimate. Ceilalți doi candidați, reprezentanți ai partidelor istorice, aproape că nu au existat în opțiunile alegătorilor. Împreună, Ion Rațiu (PNȚCD) și Radu Câmpeanu (PNL) au adunat cu greu două milioane de voturi. 

Astfel, alegerile din Duminica Orbului vor aduce la putere reprezentanți ai eșalonului doi al vechiului regim, neutralizând orice semnificație a sloganului care se striga în acele zile în piețele marilor orașe: „Mai bine mort decât comunist!”.

Recomandări

Pensionarii de lux ai României: reangajați la stat de partide și guvern. Ce venituri încasează lunar

Recordurile din Duminica Orbului

Primele alegeri libere de după Revoluția din decembrie 1989 au înregistrat recorduri de neimaginat astăzi și care cu greu vor mai putea fi doborâte. 

La începutul anilor 90, populația României era de 23,2 milioane de cetățeni, dintre care 17.200.722 aveau drept de vot. La scrutinul din 20 mai 1990, la urne s-au prezentat 14.826.616 alegători, adică 86,19% dintre persoanele înscrise pe listele electorale.

Curios este că în 2025, numărul total de cetățeni români înscriși pe listele permanente este mai mare decât cel din 1990. Cu toate astea, prezența la vot, la alegerile prezidențiale cu greu depășește 50%.

Autoritatea Electorală Permanentă a prezentat recent situaţia numărului de alegători valabil pentru alegerea preşedintelui României din data de 18 mai 2025, numărul total al cetățenilor înscrişi în listele electorale permanente fiind de 17.988.218. Numărul total de cetăţeni români cu domiciliul în străinătate care figurează cu drept de vot la acest scrutin este 1.016.327 de persoane.

În primul tur al alegerilor prezidențiale din 2025 au votat 9.571.740 de cetățeni, prezența la urne fiind doar de puțin peste 53%, un procent constant înregistrat la scrutinele prezidențiale din România ultimelor două decenii.

Recomandări

Răpire ca-n filme. O femeie din Bacău a fost luată din faţa casei şi terorizată 34 de ore

Buletinul de vot, gros cât o revistă

În mai 1990, alegătorii din România au avut însă o misiune dificilă. Concomitent cu prezidențialele, au avut loc și alegerile parlamentare. În cursa pentru locurile din Senat și Camera Deputaților s-au înscris atunci nu mai puțin de 80 de partide, iar buletinul de vot era gros cât o revistă. Oamenii care s-au prezentat la urne au primit un teanc de hârtii, peste 30 de pagini, unde trebuia identificată cu răbdare sigla formațiunii politice favorite.

Fiind primul scrutin organizat fără ajutorul uriașului aparat de partid, fără exercițiul unor alegeri libere, românii au întâmpinat mari probleme în ziua votului. Mulți dintre tinerii care au împlinit 18 ani în anul alegerilor, adică toți cei născuți până la 31 decembrie 1972, inclusiv, au aflat târziu că au dreptul să voteze. Celor care nu aveau buletin de identitate valabil li s-a permis să voteze cu certificatul de naștere. În plus, listele de alegători prezentau mari lacune, aspect semnalat insistent în ziarele care apăreau la începutul anului 1990.

Recomandări

Coaliția a bătut palma pe varianta Ilie Bolojan premier. Cum se împart ministerele SURSE

„Recomandăm în special tinerilor să nu neglijeze verificarea înscrierilor pe listele de alegători, deoarece am primit la redacție numeroase telefoane care ne încunoștiințau că există omisiuni pe listele respective. În urma discuției purtate cu doamna judecător Dumitru de la Biroul Electoral al Circumscripției nr. 41 am aflat că cetățenii cu drept de vot care nu sunt înregistrați pe listele de alegători se pot prezenta în ziua alegerilor (duminică 20 mai) cu buletinul de identitate (și certificatul de naștere), la secția de votare la care este arondată adresa la care domiciliază. Făcând astfel dovada că au drept de vot, ei vor fi înscriși pe loc în liste și își vor exercita acest drept fundamental. De asemenea, cetățenii care lucrează efectiv în alte localități decât cele în care își au domiciliul pot vota în localitățile unde își desfășoară activitatea fără o adeverință specială, făcându-se de către un membru al biroului electoral o mențiune în acest sens (pentru a nu putea vota încă o dată)”, scria România Liberă în ediția din 19 mai 1990.

Cozi „stupefiante” în fața secțiilor de vot

În ciuda acestor probleme de organizare, prezența la vot a fost masivă, în ziua alegerilor în fața secțiilor formându-se cozi uriașe, de sute de persoane care așteptau cu orele să-și aleagă președintele.

„Aproximativ 16 milioane de votanți au asaltat pur și simplu urnele celor aproape 13.000 de centre de votare din țară, suportând supliciul celor mai stupefiante cozi pe care le-au făcut românii în ultimii 45 de ani de existența într-un imperiu al erorii și terorii”, scria România Liberă pe 22 mai 1990.

De altfel, tema cozilor formate în fața secțiilor de vot încă de la prima oră a fost preluată în toate ziarele care au apărut în acele zile de foc. „Românii au mai învățat să stea la o coadă, la cea care-i duce în fața urnelor. La ASE – secțiile de votare nr. 3 și 8, cozi mari, de-a lungul culoarului de la parter. Cel puțin o oră și jumătate de așteptare” – România Liberă, 22 mai 1990.

„Peste tot, mulțimi de oameni, așteptând civilizat și ordonat la cozi cum nici pe vremuri la carne nu s-au văzut. Chiar îți venea să-ntrebi: ce se dă aicea, oameni buni? Ce să se dea? Dreptul la vot. Atât de râvnitul și așteptatul nostru drept de a ne alege, în sfârșit, noi înșine drumul și conducătorii”- Timpul, 22 mai 1990.

„Și la Giurgiu, începînd cu ora 8, se înregistrează o participare masivă a cetățenilor la vot. La ora 7, când a ajuns echipa noastră aici, erau deja formate cozi lungi de câteva zeci de metri. Să sperăm că sunt ultimele cozi din viața noastră”, anunțau corespondenții de presă pentru Tineretul Liber.

Participarea masivă a alegătorilor a determinat Biroul Electoral Central să prelungească programul secțiilor până târziu, după miezul nopții, pentru ca toți cetățenii prezenți încă la cozi să poată vota.

Popularul președinte interimar al statului

Organizarea haotică a primelor alegeri libere din România a dus la apariția multor speculații legate de rezultatul votului, în ciuda sondajelor care îl anunțaseră drept favorit pe Ion Iliescu, „popularul președinte interimar al statului”, intrat în cursa electorală fără un rival serios care să-l împiedice să devină primul președinte al erei postcomuniste. Marile agenții de presă străine, ai căror reprezentanți fuseseră trimiși la București, anunțau cu două săptămâni înainte de ziua alegerilor că în cel mai rău caz Iliescu va intra în al doilea tur cu liberalul Radu Câmpeanu, considerat atunci principalul contracandidat. 

„Marele favorit este F.S.N., care a asigurat tranziția după răsturnarea violentă a lui Nicolae Ceaușescu, în urmă cu cinci luni. Conducătorul său, popularul președinte interimar al statului, Ion Iliescu, nu are un rival serios care să-l împiedice să devină primul președinte al erei postcomuniste. În cel mai rău caz, el va trebui să-l înfrunte, într-un al doilea tur de scrutin, pe liberalul Radu Câmpeanu, principalul său concurent. Potrivit diferitelor indicii, acesta l-a întrecut net pe al doilea candidat al opoziției, conservatorul Ion Rațiu”, anunța France Presse pe 20 mai 1990.

Ce scria presa străină despre votul românilor din 1990

Deși delegația de observatori străini, condusă de senatorul american Joseph Lieberman, compusă din 60 de experți din 19 țări, semnalase că alegerile au fost umbrite de numeroase „iregularități și imperfecțiuni”, rezultatul alegerilor a fost validat.

Observatorii străini au remarcat în primul rând violarea secretului votului, în regiunile rurale îndeosebi. În țară se discuta acerb despre votul alegătorilor prezenți pe listele electorale, deși erau trecuți de mult la cele sfinte, dar și despre votul multiplu, aproape imposibil de descoperit în epocă.

Agenția France Presse, luând ca test votul timișorenilor, observa cu nedumerire cum de a putut fi posibilă realizarea unei majorități confortabile a opțiunilor electoratului în favoarea candidaților FSN și a candidatului Ion Iliescu, în condițiile în care în orașul de pe Bega, PNȚ se bizuia pe voturile a peste 50.000 de membri (din 700.000 de locuitori), iar PNL – pe un număr și mai mare de membri și simpatizanți, confirmați în mitingurile și sondajele preelectorale. 

„Și, totuși, actul electoral ne arată fără cruțare și imperturbabil că în cursa prezidențială, dl Ion Iliescu conduce detașat (84,6 la sută, ieri, la ora 19.10) față de candidații PNL (Radu Cîmpeanu – 10,7 la sută) și PNȚcd (Ion Rațiu – 4,7 la sută). Pentru Adunarea deputaților, ieri, la aceeași oră, numărătoarea a circa 3 milioane de buletine indica 65,5 la sută pentru FSN (echivalentul a 261 de mandate parlamentare), 7,1 la sută PNL, 7 la sută Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, Mișcarea Ecologistă și PNȚ cu alte 3 procente”, anunța presa vremii.

România a rupt tendința alegerilor din Europa de Est

Agenția Reuters vestea încă din 22 mai 1990 că Ion Iliescu și FSN sunt marii câștigători ai primelor alegeri libere din România, remarcând totodată că România nu a reușit să înlăture, așa cum se întâmplase în restul țărilor din Europa de Est, conducerea comunistă. 

„Șeful de stat interimar al României, Ion Iliescu, pare să conducă spre o victorie categorică în alegerile prezidențiale din această țară. Victoria lui Iliescu și a Frontului Salvării Naționale va rupe o tendință a alegerilor din acest an din celelalte țări ale Europei răsăritene unde conducerea comunistă a fost înlăturată anul trecut”.

Resurse guvernamentale folosite fără restricții de FSN

Inclusiv observatorii americani au remarcat un aspect grav și de neînțeles pentru ei legat de faptul că formațiunea care preluase conducerea României imediat după înlăturarea familiei Ceaușescu a folosit „fără restricții” resursele guvernamentale în campania electorală, în detrimentul celorlalte partide.

Procesul electoral din România a fost marcat de „distorsiuni serioase“, care au favorizat într-o manieră nedreaptă Frontul Salvării Naționale, declara purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA, Margaret Tutwiler. 

Aceste „iregularități au favorizat de o manieră nedreaptă Frontul Salvării Naționale în detrimentul adversarilor săi“, apreciază M. Tutwiler. Observatorii americani trimiși în România de președintele George Bush au constatat în special „acte organizate de intimidare și de violentă dirijate în principal contra candidaților opoziției și a simpatizanților lor”. De asemenea, ei au constatat „utilizarea virtual fără restricții de către Front a resurselor guvernamentale în campania electorală”, se arată într-o relatare publicată în România Liberă în ediția din 27 mai.

Totuși, concluzia observatorilor străini a fost una clară: nu au existat dovezi că acele distorsiuni serioase au modificat rezultatul votului.

„Au votat morții”

În țară, tensiunile privind rezultatul alegerilor din 20 mai 1990 au continuat cu declarații furibunde ale candidaților perdanți care au refuzat categoric să accepte că românii i-au acordat lui Iliescu, urmașul regimului recent detronat, un număr atât de mare de voturi. Ion Rațiu, candidatul PNȚ-cd, acuza că „au votat morții”, în timp ce liberalul Radu Câmpeanu clama rezultate „monstruos de exagerate”.

După difuzarea de către Televiziunea Română a rezultatelor sondajului efectuat de INFAS din RFG și Institutul român pentru sondarea opiniei publice, președintele Partidului Național Liberal, Radu Cîmpeanu, candidat la funcția de președinte al țării, declara agenției de presă Rompres: „Am văzut rezultatele sondajului. Nu cunosc valoarea acestor institute, dar găsesc rezultatele exagerate, monstruos de exagerate, încât îmi amintesc de rezultatele de pe vremea lui Ceaușescu. Evident, sunt informat că s-au produs iregularități foarte grave în timpul alegerilor. Evident, nu mă pronunț asupra lor până nu avem  o verificare și până nu avem și avizul observatorilor străini care sunt în țară. Mi se pare totuși că în aceste condiții este foarte greu de vorbit de alegeri libere și decente. Aștept verificarea datelor pe care le am, avizul majorității observatorilor, ca să hotărâm atitudinea pe care o vom lua în legătură cu ele. În  orice caz, dacă ar fi să spun un simplu cuvânt în legătură cu rezultatele sondajului pe care l-am  văzut, aș spune că ar fi rușinos și regretabil pentru poporul român să se recurgă din nou la metode de această natură”.

La fel de virulent a fost și Ion Rațiu. Candidatul țărăniștilor acuza fraude de proporții și dădea exemple concrete în legătură cu modul în care s-ar fi putut vicia rezultatul alegerilor. 

„Am văzut la televizor aceste rezultate ale prognozei pentru alegerea președintelui României. Eu nu cred că sunt corecte. Nu-mi pot imagina că poporul român a votat în proporție de 83 la sută pentru domnul Iliescu și avem nenumărate dovezi că rezultatele date sunt frauduloase, s-au construit urne noi, declarându-se că cele existente erau prea pline; ce s-a introdus în acestea, noi nu știm; multe buletine de vot erau gata ștampilate cu „votat”; se pare că unele persoane decedate au fost utilizate în acest scop. Dar, pentru moment, nu am în această privință nici o dovadă. Vom avea o evidență concretă mâine, deocamdată am primit numai informații la telefon. Oricum, din experiența pe care o am din campania mea electorală nu concep că aceste rezultate sunt corecte. Rămâne să vedem  dacă convingerea mea se va putea dovedi sau nu”, a declarat Ion Rațiu pentru agenția Rompres, la două zile după alegeri.

Criticile dure venite atât dinspre contracandidații lui Ion Iliescu, dar și dinspre observatorii străini nu au putut răsturna rezultatele primelor alegeri organizate după căderea regimului Ceaușescu. Diferența dintre Frontul Salvării Naționale și partidele istorice a fost mult prea mare, de zece milioane de voturi.

Rezultate oficiale ale alegerilor din 20 mai 1990: Ion Iliescu –  FSN: 12.232.498 (85,07%), Radu Câmpeanu – PNL 1.529.188 de voturi (10,64%), Ion Rațiu PNȚ–cd – 617.007 (4,29%)

De ce n-au avut românii încredere în partidele tradiționale

În fața acestor rezultate surprinzătoare, la trei decenii și jumătate distanță, rămâne mirarea că românii nu au avut încredere în partidele tradiționale, preferând să se îndrepte tot către reprezentanți ai fostului regim pe care tocmai îl înlăturaseră violent de la conducerea țării. 

Politologul Daniel Şandru, profesor universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii Petre Andrei din Iaşi și președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), consideră că în 1990, românii nu aveau încă o educație a pluralismului politic și nu erau pregătiți să se lase pe mâinile unor „străini”, așa cum erau văzuți la acel moment Rațiu și Câmpeanu. 

„Trebuie, înainte de orice, să înțelegem că libertatea de a vota nu înseamnă, în mod automat, și o conștiință democratică formată. România anului 1990 era o societate care abia ieșise dintr-un regim totalitar, în care pluralismul politic fusese anihilat vreme de aproape jumătate de secol. Partidele istorice, deși reapărute în peisajul politic printr-un efort de reconstituire simbolică a tradiției interbelice, nu aveau, la acel moment, o ancorare reală în imaginarul colectiv al celor care fuseseră crescuți ideologic de regimul comunist.

Mai mult decât atât, liderii acestora – Rațiu și Câmpeanu – deși carismatici și bine intenționați, au fost percepuți ca niște «străini» reîntorși într-o țară cu care nu mai aveau o «legătură vie». Românii, în majoritatea lor, au votat cu o figură cunoscută – Ion Iliescu -, care, paradoxal, întruchipa atât ruptura de Ceaușescu, cât și continuitatea unui stat paternalist, în care incertitudinea tranziției era temperată de promisiunea unui «socialism cu față umană»”, a declarat, pentru Libertatea, Daniel Șandru.

Cum explicăm astăzi votul masiv acordat lui Ion Iliescu

Întrebat cum poate fi explicat votul masiv îndreptat spre Ion Iliescu, deși la acel moment nu mai era chiar un secret că liderul FSN regizase lovitura de stat din decembrie 1989, președintele IICCMER consideră că românii au preferat o figură salvatoare care să le ofere iluzia, dacă nu garanția, stabilității. În plus, la cinci luni de la îndepărtarea regimului comunist, nu era foarte clar pentru majoritatea populației ce se întâmplase în realitate în decembrie 1989. Oamenii încă erau convinși că participaseră la o revoluție pornită din stradă.

„Aici intervine ceea ce în științele politice este numit mitologia fondatoare a regimurilor postrevoluționare. În orice proces de tranziție, mai ales unul cu trăsături revoluționare ambigue – precum cel din decembrie 1989 – populația are nevoie de o figură «salvatoare», care să ofere iluzia stabilității. Ion Iliescu a fost, fără îndoială, o astfel de figură. El s-a poziționat abil între trecutul comunist detestat și viitorul democratic incert, prezentându-se drept garantul unei «schimbări pașnice».

În plus, să nu uităm că accesul la informație era limitat, iar ceea ce numim astăzi «regizarea» evenimentelor din decembrie 1989 era, pentru majoritatea cetățenilor, o suspiciune difuză, nu o certitudine istorică. Iar în absența unei culturi politice democratice, frica de haos a învins dorința de dreptate”, susține politologul Daniel Şandru.

Cât de manipulați au fost românii în mai 1990

La rezultatele evident favorabile lui Ion Iliescu au contribuit însă și mecanisme sofisticate de manipulare a opiniei publice, remarcate, de altfel, și de oficialii străini. La acel moment, TVR era singura televiziune care funcționa în România, iar partidele istorice nu au avut parte de o campanie favorabilă, FSN fiind prezentat ca singura forță capabilă să salveze România.

„Fără îndoială, campania electorală din primăvara anului 1990 a fost marcată de mecanisme sofisticate de manipulare a opiniei publice, cu o contribuție esențială din partea Televiziunii Române, instituție care, în acel moment, funcționa ca un adevărat instrument de legitimare a puterii provizorii. Manipularea s-a realizat prin prezentarea partidelor istorice ca fiind fie anacronice – adică desprinse de realitatea socială -, fie periculoase, întrucât ar fi urmat să readucă instabilitatea, privatizarea sălbatică sau chiar «vânzarea țării către străini». Teama indusă a fost, în esență, aceea a revenirii la haos, la conflict social și la pierderea unor minime garanții de subzistență. 

A fost o formă de capitalizare politică a fricii, în care Frontul Salvării Naționale s-a prezentat ca singura opțiune rațională într-o lume aflată în derivă. Practic, România a experimentat în 1990 o tranziție electorală, dar nu și o democratizare profundă. Alegerile au fost libere în formă, dar profund influențate de factori structurali și simbolici care au favorizat conservatorismul electoral. Acest fenomen – al unei democrații emergente dominate de vechi elite – este numit adesea în științele politice «democrație delegativă» (Guillermo ODonnell), adică un regim în care conducătorii, deși aleși democratic, nu sunt cu adevărat responsabili față de cetățeni, ci își exercită puterea într-o manieră cvasiautonomă”, susține Daniel Șandru.

În concluzie, alegerile din mai 1990 au fost mai puțin o expresie a voinței democratice în sensul liberal al termenului și mai mult un act de conservare socială într-un moment de profundă incertitudine, în care alegătorii au optat nu pentru viitor, ci pentru o formă de trecut reciclat, dar livrat cu aparența unui nou început, arată sursa citată.

Foto: Agerpres

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro