Cum e viața de student în străinătate: de la cursuri aplicate la chirii de 1.200 de euro: „Realitatea a fost diferită”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În fiecare an, tot mai mulți tineri aleg să plece la studii în străinătate pentru că își doresc mai multe oportunități. Dincolo de această alegere, realitatea de zi cu zi înseamnă adaptare la un mediu nou, găsirea unei locuințe, cheltuieli mai mari și învățarea unui alt ritm de viață. Trei tineri români, studenți în Olanda și Austria, povestesc cum arată această experiență din interior.
Cuprins:
„Prețurile unui apartament pornesc de la 1.200 de euro pe lună”
Maria Dănilă (22 de ani) este originară din București și în această vară termină anul 4 la Amsterdam University of Applied Sciences din Olanda, iar masterul a ales să îl continue în Spania.
Maria spune că a ales să studieze în Olanda deoarece i-a surâs ideea de independență totală. „În România, mai mult ca sigur, aș fi stat în casă cu părinții mei, dar plecând am învățat să mă descurc singură. Acum vorbesc trei limbi străine și am interacționat cu peste 50 de naționalități”, povestește aceasta.
Tânăra a plecat cu gândul că își va face la fel de repede prieteni ca în România.
„Realitatea a fost diferită. În primul an am intrat într-o clasă cu 90% olandezi, care aveau deja conexiuni și familie acolo. Mi-a luat mai bine de un an să-mi găsesc oamenii mei. Din punct de vedere academic, nu mi-am făcut mari griji, având în vedere sistemul românesc din care veneam. Cred că și cea mai mare greutate neașteptată a fost dorul de țară și singurătatea pe care am simțit-o, dar, din fericire, familia mi-a fost aproape și veneam o dată pe lună în țară”, explică ea.
Aceasta spune că învățământul din facultatea ei se bazează mult pe studiul individual, iar profesorul nu este acolo să predea, ci să îndrume și să răspundă la întrebări. Ea adaugă că 90% dintre materii au și câte un proiect în echipă, cu prezentări săptămânale în fața publicului, astfel încât să fie dezvoltate noțiuni clare de public speaking (vorbire în public).
„La facultatea mea erau 4 sesiuni pe an, a câte 5-6 materii, iar dacă aveai mai mult de două restanțe, picai anul. Din punctul ăsta de vedere erau foarte stricți. Comparativ cu România, profesorii erau acolo să te ajute nu doar academic, ci și personal”, spune Maria Dănilă.
Cel mai mult la modul de predare din Olanda spune că i-au plăcut proiectele în echipă. „Fiind din România și trecută printr-un liceu de mate-info, în care nu am avut mai mult de 5 proiecte de echipă în 4 ani, mergând în Amsterdam am învățat cu adevărat cât de important este să ai o echipă lângă tine. Mai mult, în majoritatea cazurilor, oamenii erau aleși aleatoriu, iar asta m-a învățat să comunic cu și să înțeleg o mulțime de persoane”, explică ea.
Tânăra spune că cel mai dificil pentru ea a fost să învețe pe cont propriu. „Dacă în România știai ce materie ai la test, în Olanda ți se dădea o carte și trebuia să o sintetizezi cum crezi tu de cuviință”, adaugă aceasta.
Ea a explicat că cele mai mari cheltuieli au fost cele legate de cazare, oportunitățile de închiriere fiind foarte mici. Pe lângă faptul că sunt foarte puține cazări în Amsterdam, prețurile la un apartament decent pornesc de la 1.200 de euro pe lună. Totuși, precizează că a fost surprinsă de prețul mâncării din supermarketuri și menționează că uneori i s-a părut că România este mai scumpă decât Olanda.
Maria spune că folosea transportul public în fiecare zi și menționează că nu a văzut alt oraș care să aibă un transport public mai bun ca Amsterdamul. „În fiecare zi, metroul venea fix la ora la care era programat. În schimb, este destul de scump. Eu plăteam în jur de 200/300 € pe lună”, spune ea.
Tânăra povestește că cele mai mari trei provocări pentru ea în tot parcursul ei academic au fost sentimentul de singurătate, în special la început; lipsa contactelor, de exemplu în domeniul medical - ea menționează că a fost un moment în care a avut nevoie de un doctor la 3 dimineața și nu a avut la cine să meargă. A treia provocare menționată este bariera lingvistică, întâlnind oameni care nu sunt dispuși să vorbească în altă limbă decât a lor.
Maria recomandă tinerilor să plece cel puțin cu Erasmus în altă țară. „Nu se poate explica în cuvinte cât de multe te învață o experiență de genul și cât de mult te maturizează”, explică tânăra.
„Profesorul își impune autoritatea prin prietenie, respect și cunoștințe”
Matei Pătrașcu (23 de ani) este originar din Constanța și a terminat anul 3 la Fontys ICT, în Eindhoven, Olanda. Acesta a studiat inițial la Universitatea Politehnica din București, dar a ales să renunțe și să plece să studieze în străinătate pentru că a simțit că are oportunități reale de job, un salariu bun și un mod de învățare aplicat. Așteptările lui erau să găsească o facultate care oferă un stil practic de predare, cu practică reală și aplicată, și spune că aceste așteptări s-au îndeplinit în proporție de 80%.
Despre profesori spune că sunt foarte deschiși și că studenții li se adresează pe numele mic. „Vin din industrie în loc să vină din învățământ și ne învață lucruri aplicate. Sunt orientați pe proiecte, nu pe examene, vor să vadă rezultatul individual și de echipă, în loc de un rezultat la test. Profesorul își impune autoritatea nu prin răspunsuri anoste și frică, ci prin prietenie, respect și cunoștințe”, povestește el.
Cel mai dificil pentru el spune că a fost să își dea seama că nu este nevoie să învețe tot și să trateze sistemul ca pe o tranzacție, adică să dai un test și să primești o notă. O altă problemă pentru el spune că a fost cazarea. El susține că prețurile începeau de la 600 de euro pentru o cameră, cu baie și bucătărie împărțită, sau de la 900 de euro în sus pentru un studio. Din acest motiv a ales să stea în alt oraș și să facă naveta cu trenul. „A fost un șoc pentru mine cât de greu e să o găsești și cât de scumpă e”, explică el.
Despre transportul în comun spune că e excepțional. Pentru studenții care muncesc, trenul și autobuzul sunt gratuite.
Pătrașcu spune că dacă vrei să faci ceva acolo, sigur există specializarea ta. „Înveți că sunt atât de multe oportunități și oameni deschiși la minte, încât nu e nimic, academic vorbind, care să lipsească comparativ cu România. Ai de la studii de mecanic, instalator cu salariu de 5k-6k, până la researcher în ultimele tehnologii. Oportunități reale”, explică el.
„Se pune foarte mult accent pe practică”
Roxana Doroftei (21 de ani) este originară din București și termină anul 2 la IMC University of Applied Sciences din Krems, Austria. A ales să studieze în străinătate pentru că spune că nu se regăsea în sistemul de învățământ din România și simțea că sunt prea puține opțiuni de facultăți bune care să merite făcute pentru cunoștințe, nu doar pentru o diplomă.
Ea spune că a plecat cu așteptări mari în ceea ce privește calitatea vieții și a educației, iar acestea spune că i s-au confirmat în cea mai mare măsură. Aceasta adaugă că acolo, studenții sunt implicați mult mai mult în tot procesul de învățare, iar opiniile lor sunt luate în serios.
„Se pune foarte mult accent pe practică, multe laboratoare foarte bine dotate, internshipuri de lungă durată și oportunități de implicare în diverse evenimente. În schimb, este mult mai greu să obții o bursă, fie ea de merit sau socială. Sunt foarte puține burse de merit (aprox. 6 la 100 de studenți), iar valoarea lor este relativ mică. Examenele sunt și ele diferite, de exemplu eu am avut doar examene finale, fără pre-sesiune. Nota minimă de trecere este de 60% (față de 45% în România). Materia predată este adaptată constant ca să includă informații curente și învățăm lucruri cu adevărat valoroase în domeniu”, povestește studenta.
Doroftei spune că cel mai mult la modul de predare îi place că sunt încurajate independența și gândirea critică. Încă din primul semestru spune că au fost învățați cum să scrie rapoarte și protocoale profesionale pentru experimentele pe care le făceau. „În anul I, am avut de conceput de la zero un proiect experimental, a trebuit să dezvoltăm metode și să parcurgem tot procesul obișnuit dintr-un institut sau firmă. Anul acesta am scris toate documentele necesare unui studiu de cercetare pe care l-am realizat”, explică aceasta.
Cel mai dificil pentru ea spune că a fost să se adapteze la volumul mare de timp pe care trebuia să îl petreacă la facultate, în unele săptămâni cursurile și laboratoarele ajungând să însumeze 50 de ore.
Ea povestește că semestrul 5 reprezintă un internship full time de 6 luni, iar dezamăgirea ei vine din faptul că trebuie să își găsească singuri un loc, ceea ce consideră dificil, chiar dacă poziția e neplătită.
Cele mai mari cheltuieli spune că sunt chiria și facturile. „Orașul devine turistic în sezonul cald, iar chiriile sunt mai ridicate comparativ cu alte zone”, susține tânăra. Ea adaugă că anumite alimente de bază sunt surprinzător de scumpe, precum ouăle, carnea de pui și legumele. „Este dificil să menții o dietă sănătoasă”, spune ea. În schimb, spune că activitățile recreative precum mersul la sală sau înotul sunt mai accesibile decât se aștepta. „Un abonament lunar la sală costa în jur de 25-30 de euro, iar o intrare pentru toată ziua la piscină este doar 4 euro”, susține Roxana.
Studenta mai adaugă că transportul public este scump: „Un bilet de autobuz/metrou costă 3 euro. La mine în oraș circul foarte rar cu autobuzul, pentru că totul este la o distanță accesibilă de mers pe jos. În schimb, folosesc trenul săptămânal spre orașele din apropiere”.
