Cum fac față dependenții de pariuri lipsei de meciuri: “Simt că e șansa mea” versus “Mă reorientez”

Aseară, după ora 21:00, când în Europa se jucau, în mod normal, meciuri din Spania, Italia, Belgia, România  ori Franța, era liniște. Nici măcar exoticul Belarus, campionat care nu s-a întrerupt nici după startul crizei COVID-19, n-avea programate meciuri.

Câteva jocuri de FIFA, două partide de tenis de masă din Rusia și un meci dubios de hochei. Practic, o ofertă peste care un parior serios nu s-ar uita. 

Și asta sâmbătă, în, poate, cea mai aglomerată seară de fotbal din fiecare săptămână până în vară.

E o pauză care împarte jucătorii în mai multe tabere. Însă două distincte. Împătimiții care au luat o pauză, benefică spun ei. Și cei care au încercat să găsească alternative penuriei de meciuri.

“E șansa mea”

Primul dintre ei e Mihai*. N-a împlinit încă 30 de ani, dar are un job stabil de ceva vreme, care-i permite să joace online inclusiv de la birou.

Și Mihai*, și ceilalți doi vor vorbi sub protecția anonimatului.

Spune că joacă de când existau agențiile Astra Sport Bets, pe la mijlocul anilor 2000, când ruga un verișor care împlinise 18 ani să îi pună biletele într-o agenție de lângă intersecția Ferentari cu Sebastian din cartierul bucureștean Rahova.

A început clasic, cu “soliști”, victoria unei echipe sau a celeilalte ori egal, după care a descoperit și alte tipuri de pariuri. “Încet, încet, am ajuns să joc o grămadă de bilete – unul de minimum 3 goluri, altul de 1 solist pe favoriți, toate având 4-5 meciuri. Și mizele au crescut, de la 2 lei am ajuns la 10-20 lei pe bilet, dacă nu și mai mult”.

Recomandări

România va primi litoralul ucrainean al Mării Negre și 100.000 de soldați NATO vor fi trimiși în Ucraina, susține Serviciul rus de Informații Externe: „O încercare de răzbunare”

Da, recunosc, e prima oară din liceu când trece mai mult de o lună fără să intru într-o agenție de pariuri

Mihai*, parior

-Ce faci acum, de când nu mai există meciuri pe care să pariezi?
-Eu spun că mi-e mai bine. Nu sunt genul care să se stăpânească, să se potolească. Joc de distracție, dar pierd bani.

-Nu ai încercat să înlocuiești lipsa meciurilor cu altele, partide din Belarus, jocuri virtuale…
-Să știi că nu prea. Da, OK, pe cine mint, am mai pus câte un bilet pe Belarus. Nicaragua, parcă… Dar nu, nu mai e plăcere. Eu pariam stil românesc, făcut bon de Carrefour, știi ce zic, jucat 20 de evenimente cu 5 lei.

-Alea de nu prea ies, dar…
-Da, dar simți meciurile, ai bucuria aia când mai rămâi cu 4-5 meciuri, trăiești altfel.

-Acum?
-Simt că poate e mai bine. Că e șansa mea. Știi ce zic? Adică în viață îți fac bine pauze.

-Ai încercat vreodată să îți tratezi dependența?
-Nu. Și știi de ce? Că n-am pierdut niciodată atâția bani câți am văzut că joacă alții. Am mai luat, am mai dat, am avut găuri de milioane. Dar niciodată să rămân fără toți banii, să mă împrumut.

Recomandări

Ascensiunea lui Călin Georgescu, analizată de mai mulți experți: „Social media te convinge rapid, în câteva zile, dar fără profunzime”

-Care e recordul de bilete jucate într-o singură zi?
-Nu știu. Așa, la casă, în agenție, poate 20-30. Pe net, na. Poate și 100 de pariuri puse în aceeași zi. Sâmbătă, te pornești pe la prânz, cu alea din Spania, termini noaptea. Găsești o Brazilie, ceva. Un turneu de tenis…

-Nu ai încredere în meciurile virtuale.
-Băi, nu. Îi văd și în agenții pe oameni. Joacă pe cai, câini. N-am încredere. Era un domn pe la voi, pe la GSP TV, sau radio, făcea emisiuni cu pariuri.

-Dan Bâra.
-Exact. Zicea domnul Dan pe vremuri că nu prea se joacă pe meciuri amicale. Că nu e miză. Păi și joc eu pe meciuri d-astea de nici nu am încredere că se joacă?

„Joc mai puțini bani, pierd mai des”

Eduard* și Marius* sunt în cealaltă tabără. Ambii au tot în jur de 30 de ani. Continuă să joace, chiar dacă unul dintre ei, primul, spune că e mai mult “ceva să-mi umple timpul”. Al doilea urmărește atent meciurile și are și un sfat pentru cei ce pariază pe e-sports, meciuri virtuale de FIFA.

-Eduard*, de ce joci în continuare? Pe ce te bazezi?
-Pe nimic. Să fie ceva care să-mi umple timpul.

-Asta nu sună deloc bine. Ai consultat un specialist?
-I-am spus psihologului. Am avut mai multe discuții, dar te-aș ruga să nu intrăm în amănunte.

Recomandări

Drumul de la Ceaușescu la Georgescu. Bonus: pericolul unui front „suveranist” care înseamnă, de facto, moartea statului român european

-Joci mulți bani?
-Depinde. Uite, aici ar fi o chestie – în perioada asta chiar nu. Asta ar fi de bine – mai puțini bani cheltuiți. Dar e o problemă.

-Așa…
-Din ăștia puțini cheltuiți, majoritatea sunt pierduți. Înainte, chiar dacă jucam mult mai mult, îmi mai și veneau înapoi.

-Pe ce joci?
-Îți spun sincer, acum o săptămână – două îmi venea să joc și pe șah, erau niște meciuri de șah.

-Dar n-ai jucat.
-Da, erau niște cote ciudate, foarte mici. Așa, acum, cu FIFA, parcă e mai OK. Le mai nimeresc. Dar tot așa, aiurea.

-Cât ai jucat cel mai mult pe un singur bilet?
-Câteva sute de euro. Strânsesem “bulgăre”, începusem cu vreo 10 euro și i-am tot înmulțit. Nu m-am ofticat atât de tare când i-am pierdut. Parcă 500, 550, pe acolo.

Marius* a trimis către ziar și câteva bilete e-sports câștigate în ultimele zile. Are și un sfat pentru pariorii care, din lipsă de opțiuni, joacă pe e-sports.

“De obicei, sunt turnee. Meciuri tur-retur. La tururi nu joc. Dacă le prind și cu video, cu atât mai bine. Îți cam dai seama care joacă bine și care nu. Mai ales dacă ești jucător de FIFA”.

Spune că jucătorii trebuie să fie atenți la durata meciurilor de FIFA, pentru că se pot încurca, de multe ori, și plasa un pariu greșit. “Nu e clasic, 90 de minute. 6 minute, 4 minute. Trebuie mai multă atenție”.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro