Cum sa evadezi din sirop

Privit la firul ierbii, “Fantana” – filmul lui Darren Aronofsky cu Hugh Jackman si Rachel Weisz – este un fel de “Love Story” combinat cu “Undeva, candva” (pentru cine-si mai aminteste de acesta din urma); adica o poveste de dragoste “taiata” de moarte… Ca nu este doar atat – ba, chiar, ca e mult mai mult decat atat – este meritul lui Aronofsky (care a scris si scenariul) si al lui Ari Handel si inca o data al lui Aronofsky insusi, care au avut ideea povestii.

Care s-ar mai fi putut intitula “Cum sa evadezi din sirop”. Siropul este melodrama, fara de care filmul acesta nu s-ar lipi totusi de sentimentele noastre de spectatori obisnuiti. Avem, asadar, un cuplu (el, om de stiinta, ea, scriitoare amatoare). El nu prea are timp de ea, desi o iubeste. Ea il iubeste si nu prea mai are timp, pentru ca e bolnava de cancer. Asa ca scrie un (inceput de) roman, “Fantana” din titlu, care este prima evadare din viata aceasta intr-un fel de Viata vesnica: nu pentru ca romanul ar fi o capodopera care s-o faca nemuritoare, ci pentru ca Iubirea – se stie – calatoreste in Timp. În carte, povestea lui Tommy si a lui Izzi se prelungeste (inapoi in timp!) in povestea lui Tomas (un conchistador spaniol) si a Isabelei (regina lui). Aronofsky si scenaristul sau mai vin cu o idee: in secolul XXVI, Tom (un astronaut) se “contopeste” cu iubita lui moarta atunci cand nebuloasa pe care-o vazuse Izzi din secolul XXI explodeaza, facand sa infloreasca Arborele Vietii (amintit si in Biblie)…

Într-adevar, subiectul zapaceste creierul unui spectator obisnuit cu toc-toc si poc-poc. Dar era singurul mod prin care din “Fantana” puteai scoate si altceva decat sirop. Toata aceasta increngatura de planuri, timpuri si esoterisme este brandul Aronofsky (“Fantana” este abia al treilea film al sau – in rastimp de aproape 10 ani). Vizual, filmul este uluitor (imaginea: Matthew Libatique). Rachel Weisz nu a aratat niciodata mai bine. Hugh Jackman joaca excelent. Veterana Ellen Burstyn este minunata. Muzica lui Clint Mansell este obsedanta. Una peste alta – desi cocheteaza cu un kitsch New Age foarte la indemana -, filmul chiar merita vazut.

Alex Leo Serban
Critic de film

Urmărește-ne pe Google News