Cum se făceau covoarele oltenești la gura sobei. Lâna era vopsită cu foi de ceapă și de nuc
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-o lume în care tradițiile sunt păstrate din ce în ce mai greu, puțini mai știu cum se făceau covoarele oltenești, considerate una dintre mândriile regiunii. Mai sunt însă oameni care au moștenit de la bunici covoare vechi de zeci de ani și vor neapărat să păstreze încă vie tradiția țeserii acestora.
Cuprins:
Zeci de covoare pline de culoare și prosoape cusute de bătrâne ca zestre pentru fete și nepoate au fost adunate laolaltă într-o colecție impresionantă de obiecte din întreaga Oltenie. Aceasta a fost ideea Marinelei Carauleanu, bibliotecar de profesie și coordonator al grupului folcloric „Rozele Calafatului“, informează Gazeta de Sud. Femeia a povestit că provine dintr-o familie de cărturari. Într-o lume dominată de kitsch, vrea să-i convingă pe tineri să nu uite de tradițiile care îi fac să fie unici în lume.
„Am considerat că este datoria mea să fac mai multe în plan cultural în Calafat. Am preluat cumva acest lucru din familie. Bunicul meu a fost preot la Chișinău, l-a avut profesor pe Gala Galaction, iar mama mea a lucrat la Școala Populară de Artă “, a povestit Marinela Carauleanu, care a reușit să pună pe picioare un muzeu al celor mai frumoase obiecte tradiționale din Oltenia și a reușit să ducă povestea covorului oltenesc peste granițe, în SUA și în Japonia.
Marinelei Carauleanu i s-au alăturat și alți oameni din Calafat, care au donat muzeului obiecte tradiționale.
„Zestrea din acest muzeu este de la soția domnului primar, care a donat tot ce avea moștenire. Mi-aș dori să avem un spațiu mai mare unde să expunem toate aceste bogății, dar mă bucur că am reușit și aici“, a mărturisit femeia.
Cum se făceau covoarele oltenești odinioară. Mamele și bunicile lucrau la zestrea fetelor
În muzeul din Calafat, bunica Pena le arată curioșilor cum se făceau odihinoară covoarele. Nostalgică, și-a amintit cum, în tinerețe, toate femeile din sat se strângeau iarna la gura sobei și țeseau:
„Le făceam după modele. Toate femeile lucrau. Ne plăcea, mamele și bunicile lucrau la zestrea fetelor. Căutam modele și lucram la război, cu suveica. La covoare urzeam ață bună și foloseam lână pe care o vopseam cu boabe, cu foi de nuc. Culorile le obțineam și din foi de ceapă, din flori de mac”, a povestit pensionara.
Bunica Pena și-a mai amintit că, odinioară, fetele erau învățate la școală să coasă și să țeasă. Acum, însă, au alte preocupări.
„Tinerii nu mai învață la școală asta, pe noi ne învățau să împletim, să lucrăm. Puțini mai sunt interesați. Ar fi păcat să se piardă tradițiile. De multe ori, străinii vin și se minunează de ceea ce găsesc aici. Ar trebui să apreciem și noi mai mult”, a spus bătrâna.
„Pe vremea bunicii, nu era curent electric, se chinuiau la felinar”
Covoarele oltenești se disting de cele din alte regiuni ale țării datorită culorilor bogate și elementelor decorative. Cel puțin asta susține Georgeta Grama, care se mândrește cu o colecție de peste 30 de covoare în casa din comuna Ghidici. Femeia spun că bunica și mama ei au lucrat ani la rând la acestea:
„Sunt covoare foarte vechi. Colecția o moștenesc de la bunica și de la mama mea. O parte din ele au peste 50 de ani vechime. Bunica mea a avut război, le lucra în casă. În primul rând, era toarsă lâna, după care era vopsită în mai multe culori, apoi se trecea la urzit. Pentru acest lucru se folosea un alt material, procurat mai mult din comerț”, a mărturisit Georgeta Grama.
Femeia nu are de gând să vândă niciunul dintre covoare, pe care le consideră adevărate opere de artă.
„Lucrau zi și noapte. Pe vremea bunicii, nu era curent electric, se chinuiau la felinar. A lucrat și mama mea covoare. Se făceau mai mult iarna, pentru că vara erau ocupate cu munca la câmp. Acum, mergem peste tot în țară se ne prezentăm tradițiile. O parte din tineri apreciază, restul mai puțin. Tot ce îmi doresc este să ducem tradiția mai departe“, a mai spus Georgeta Grama.
Tehnica de țesut a covoarelor tradiționale românești a fost inclusă în patrimoniul UNESCO și este parte a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.
sursă foto: Gazeta de Sud
