Studentă română într-un oraș zguduit de cutremur: „M-am trezit în țipete. Blocul se ducea înainte și înapoi, lustra se balansa ca o minge de ping-pong. Acum ne e frică să dormim”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ioana Alexandra Alexe, masterandă la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București (USAMV), aflată cu o bursă Erasmus în Turcia, a povestit pentru Libertatea coșmarul prin care a trecut în ultimele două zile. Tânăra studia din octombrie anul trecut la Universitatea Erciyes, din Kayseri. Deși localitatea se află la 250 de kilometri de Gaziantep, zona cea mai afectată, și aici cutremurul s-a simțit puternic.
Cuprins:
„Am dormit, în 48 de ore, doar vreo trei ore adunate. Dacă închidem ochii și-i deschidem avem senzația că ne mișcăm din nou. Ne e frică să dormim”, a povestit tânăra pentru Libertatea. În momentul în care vorbim la telefon, Ioana împreună cu alți patru colegi de la USAMV București și USAMV Timișoara sunt într-un hotel din Ankara, de unde urmează să se întoarcă în țară cu avionul, miercuri, pe 8 februarie. În ultimele 24 de ore, în zona unde se află românca, au fost peste 50 de replici. De teamă de a nu fi prinși sub dărâmături, au stat afară în ninsoare până au găsit cu ce să plece.
„Acel minut a fost cumplit, simțeam că ne dăm ca într-un roller coaster”
„Noi eram trei fete în același apartament. Pe la 4 când a început cutremurul nu am realizat ce se întâmplă. Inițial am crezut că cineva face o glumă proastă. M-am trezit în țipete. Ne-am dus în tocul ușii și am încercat să ne dezmeticim să vedem ce trebuie să facem. Acel minut a fost cumplit, simțeam că ne dăm ca într-un roller coaster, blocul se ducea înainte și înapoi, toate cădeau”, povestește Ioana primele clipe. Ea locuia, alături de alți șapte studenți veniți cu burse de mobilitate Erasmus, într-un ansamblu de blocuri din Kayseri.
Oraș situat în centrul regiunii Anatolia centrală, aflată în partea asiatică a țării, Kayseri are o populație de ceva mai mult de 1 milion de locuitori.
După primul cutremur, Ioana și colegele de apartament s-au dus la geam să vadă ce se întâmplă. „Auzeam lumea cum țipă pe scara blocului, cum aleargă, noi ne uitam pe geam cum lumea deja ieșea din bloc. A urmat alt seism la scurt timp. Nu am avut mult timp să reacționăm pentru că a urmat o a treia replică. După ce s-a oprit, am putut să coborâm și noi, după ce ne-am luat un hanorac pe noi, geaca și ghetele în picioare”, își amintește românca.
Universitatea le-a cumpărat bilete de avion
Au stat în fața blocului câteva ore, apoi au revenit în case, și-au pregătit un bagaj de siguranță cu apă și ceva de mâncare. „Un alt cutremur puternic a urmat. A fost la fel de urât, cu chestii căzute pe jos, globuri sparte, că aveam încă bradul de Crăciun împodobit. Toate globurile din el s-au spart, o lustră făcea efectiv ca o minge de ping-pong în casă, tablouri căzute, vase sparte, țipetele noastre...”
După această nouă replică ce a avut loc în după-amiaza zilei de luni, 6 ianuarie, au început să-și facă bagajul. În timpul ăsta, părinții din România căutau ajutor la autorități. „Părinții noștri au apelat la consulate, la ambasade, dar neavând o clădire dărâmată sau decese, ne-au zis că nu ne pot ajuta. Apoi am apelat la universitățile noastre și am vorbit cu rectorul USAMV București și ne-a ajutat împreună cu rectorul de la USAMV Timișoara, ne-au cumpărat bilete de avion, ne-au găsit cazare în Ankara”, mai povestește tânăra.
Doar că primul autobuz era abia marți dimineață spre Ankara, așa că ajutați de un profesor turc, și-au petrecut noaptea în cantina universității. Drumul până la Ankara a fost și el îngreunat de codul galben de ninsori, dar într-un final, după mai multe ore, au ajuns la cazare. Ioana va răsufla ușurată însă abia după ce se va vedea ajunsă în București.
Bursa sa Erasmus era la final, ar fi trebuit să se întoarcă în țară pe 15 februarie, dacă nu se întâmpla tragedia.
