Libertatea: Dane, cum v-aţi întâlnit? Cum a început relaţia voastră?
Dan: Sincer, nici nu mai îmi aduc aminte exact, dar nu cred că are vreo relevanţă cum ne-am întâlnit. Am fost împreună aproape un an de zile, ne-am iubit, a fost bine.
Ştiai de la bun început că este preot?
Normal că ştiam. Nu s-a ascuns nici o clipă de mine. Nu era o problemă pentru el că avea o relaţie de tip homosexual, deşi era preot. Câteodată mai glumeam şi-i ziceam “sărut mâna, părinte” şi nu se supăra. Se ferea să fie văzut, aşa cum se fereau toţi pe acolo…
Care toţi? Erau mai mulţi?
Nu vreau să spun mai multe. Dar credeţi-mă că noi ne dăm seama mai repede cine este homosexual şi cine nu, şi pot să spun că am mai citit vreo “doi-trei” preoţi de pe-acolo cărora le plac băieţii.
Cum decurge viaţa ta post-Teoctist?
Bine. Nu am suferit, dacă asta încercaţi să insinuaţi. Normal că am oarece regrete, pentru că mi-a plăcut, mă simţeam bine cu el, dar… asta e. Viaţa merge înainte. Cu sau fără Teoctist.
Oamenii au rămas şocaţi. Voi doi, sex, în chilia Arhiepiscopiei Bucureştiului…
Păi… el mă chema acolo. Acolo era casa lui, practic. Acolo locuia. Veneam seara, intram pe poartă… Nu mă întreba nimeni nimic. Şi mergeam direct la el, prima cameră pe stânga. Era frumos, doar că mi se părea un pic aiurea să o facem cu toate icoanele alea pe pereţi… Ne-am iubit mult acolo, în chilia sa de la Patriarhie.
Regreţi ceva?
Nimic.
Ai mai fost cu vreun preot?
Nu, dar nu m-aş da în lături dacă aş mai întâlni unul. Importante sunt sentimentele, nu că este preot. La urma urmei, dacă pe el nu îl deranja, pe mine nici atât.
Citiţi în Libertatea de mâine ce cred părinţii lui Teoctist despre escapadele fiului lor
Vezi şi „Prea Fericite, pune cârja pe ei!”