VIDEO/ De 17 ani pe listă pentru o locuință socială, ar putea primi o casă peste alți 14! Bărbatul care își crește singur nepoata, plimbat de autorități
Urmărește Libertatea in Google Discover
Florentina are 10 ani și visează la o casă în care să fie loc și pentru mama eiDe la naștere, fetița cu nevoi speciale de învățare e crescută de o rudă, Sorin Covaci. Amândoi stau într-o locuință improvizată, cu o singură odaie"Unchiul" Sorin așteaptă de 17 ani să primească locuință socială. Timp în care a crescut două generații de orfani și a primit promisiuni de la trei primariPrimăria Sectorului 1 nu a achiziționat nicio locuință socială în mandatul lui Dan TudoracheLa ritmul de 24 de locuințe atribuite pe an, Sorin Covaci, locul 343 pe listă, mai are de așteptat 14 aniÎn Sectorul 1, estimează Primăria, se află cel puțin 700 de copii în situația FlorentineiDosarele pentru locuințe sociale trebuie înnoite an de an. 200 lei costă depunerea unui dosar (taxe notariale), un preț pe care nu și-l permit toate persoanele fără adăpost
Cuprins:
de Maria Andrieș
Sorin Covaci a solicitat locuință socială pe 10 octombrie 2001. Anul ăsta a fost inclus pe lista de priorități întocmită de Primăria Sectorului 1. Cerera lui se află pe locul 343 din 769.
"Am fost și pe locul 44 la un moment dat, apoi iar au schimbat criteriile și am coborât", spune domnul Covaci.
A avut casă, în cartierul Pajura, dar a fost evacuat, împreună cu alte familii, după ce terenul pe care fusese construită locuința a fost retrocedat de stat către vechii proprietari.
Lui Sorin Covaci nu i-a rămas decât varianta ajutorului de la Primărie. An de an, trebuie să mai depună o hârtie la dosar, pentru a se menține pe listă. Locuiește cu acordul proprietarului într-o chicinetă, de lângă șoseaua Străulești. Are 51 de ani și are în plasament o fetiță de 10 ani, rudă din partea soției.
Fetița unei "rebele" fără acoperiș
Florentina Cristina Tudorache avea două zile când mama ei a lăsat-o în brațele soților Covaci. Pe mama lui Flori, Gina, tot noi am crescut-o. Pe ea, pe fratele și pe sora ei. Tatăl lor, fratele soției mele, a murit la 31 de ani, de cancer. Iar după moartea lui, mama lor a plecat în lume, nu s-a mai interesat de copii”, povestește domnul Covaci.
Dintre cei trei orfani, Gina s-a dovedit "cea mai rebelă". La 16 ani și jumătate, a născut-o pe Florentina. Apoi a mai născut alți patru copii, aflați în prezent în plasament. Florentina nu-și cunoaște frații și surorile. Dar pe mama ei o vede des, "chiar azi m-am întâlnit cu ea, la magazin".
Mama Florentinei nu are locuință stabilă. "Cel mai des, se duce să doarmă la un centru social de aici, din zonă. Sau pe la sora ei. Dacă am primi locuință, ar sta cu noi, am pus-o și pe ea în cerere, și pe frații ei", explică domnul Covaci.
Veniturile de care dispun Flori și tutorele ei sunt indemnizația de asistent maternal, în jur de 1.100 lei net, alocația de plasament, 600 de lei și alocația fetiței, 84 de lei. E destul pentru traiul de zi cu zi, dar nu destul pentru o chirie într-o altfel de casă.
De patru ani, domnul Covaci crește singur fetița. Soția lui, Ecaterina, a murit de cancer la stomac. Avea 47 de ani. Fotografia ei înrămată surâde pe peretele camerei unde locuiesc Flori și "bunicul". Sunt și fotografii cu Flori foarte mica. Fotografii cu Gina, sora și frații ei.
"Nu am putut avea copii. Soția a avut două sarcini extrauterine. Abia a supraviețuit după a doua. Așa că i-am crescut pe ei, cum am putut".
Casa se găsește într-o curte comună. "Pe proprietar îl știu de când avea doi ani, mă lasă să stau aici." Iarbă, doi câini lățoși, pisici moțăind sub măsuțe de plastic, un cireșt amar, un nuc bătrân care-și scutură nucile cojite pe acoperișul de tablă. Un lampadar printre crengi: abajur din jumătate de pet, două CD-uri pe post de reflectoare și un bec.
O cameră, câteva poze, un ursuleț, un "bonuleț"
O cameră de 12 metri pătrați, cu plafonul jos, înclinat, și un holișor pe care abia se strecoară un om. În capătul holului, aragazul și dulapurile de bucătărie. În cameră, două paturi, un șifonier, o masă, un televizor. O noptieră cu jucăriile lui Flori. Undeva, domnul Covaci păstrează un ziar Sportul, din 1986, amintire din armata făcută în mină, la Petroșani. Pus bine e și "bonulețul" din 2001, de când a depus prima oară dosarul de locuință.
După armată, a lucrat la o fabrică de mobilă și ca zugrav. A făcut o hernie ombilicală. "M-am operat, dar n-am avut bani de plasă, de aceea am rămas aș". Și arată spre abdomenul bombat. O plasă de eventrație costă 3000 de lei în spital.
Dacă ar avea camera ei, Flori spune că ar lipi peste tot poze cu eroine Disney
Domnul Covaci și Flori se încălzesc la o sobiță din teracotă. Apa pentru baie o încălzesc la aragaz. "Bunicul" spală rufe și gătește, dar nu la fel de bine ca mătușa Cristina, cumnata, care locuiește aproape. Flori se duce să mănânce și la ea. La patru ani, fetița a fost diagnosticată cu ADHD (tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție). De atunci, se află sub tratament. E unul dintre elevii cu Cerințe Educative Speciale. Merge la Școala Gimnazială nr.178, dar beneficiază de profesor însoțitor.
Flori primește ajutor de la ONG-uri. "Salvați Copiii" a inclus-o, acum cinci ani, în programul Grădinița Estivală, a înscris-o la școală și a sprijinit-o periodic cu rechizite. Fetița merge și la Centrul de zi "Diaconia", pentru o masa caldă și îndrumare la teme.
"Până acum, am ajutat-o și eu la lecții, dar am numai patru clase și nu cred că mă descurc mai departe", spune domnul Covaci. Asistenta socială ține legătura cu ei, se interesează de soarta copilei. Verifică dacă își urmează tratamentul, dacă e bine îngrijită. Flori are și probleme cu vederea, iar recent a fost dusă la un examen endocrinologic.
20.000 de cereri pentru 20 de locuințe
Flori și domnul Covaci sunt, conform Legii asistenței sociale, nr.292 / 2011, persoane fără adăpost. Pentru astfel de persoane, a fost formulat articolul 53 din acest act normativ: "pentru prevenirea şi combaterea sărăciei şi a riscului de excluziune socială, prin politicile publice iniţiate, statul asigură accesul persoanelor vulnerabile la unele drepturi fundamentale, cum ar fi: dreptul la locuinţă, la asistenţă socială şi medicală, la educaţie şi la loc de muncă".
Avem și Legea locuinței, 114 / 1996: "accesul liber și neîngrădit la locuință este un drept garantat prin lege". De acest drept ar trebui să se ocupe administrațiile locale, prin direcțiile proprii.
Sorin Covaci și Flori se află pe locul 343 din 769 de priorități. În total, la Primăria Sectorului 1, au fost depuse, din 1996 până azi, 7239 de cereri de locuințe sociale. Dintre acestea, 6883 reprezintă cazuri sociale, conform site-ului PMB.
În total, la nivelul Capitalei, în august, erau înregistrate aproape 20.000 de cereri de locuințe sociale, 19.880. Iar locuințe sociale disponibile erau în număr de 20, dintre care 12 apartamente cu o cameră.
"Primăria Sectorului 1 a soluționat în anul 2016 un număr de 18 cereri pentru atribuirea de locuințe sociale, în anul 2017 un număr de 25 de cereri, iar în anul 2018 un număr de 31 de cereri", se arată într-un răspuns trimis redacției de biroul de presă al Primăriei.
Așadar, în ultimii trei ani, s-au alocat în medie de 24 de locuințe sociale pe an. Asta înseamnă că domnul Covaci ar mai avea încă 14 ani de așteptat. Dar nu e un calcul sigur. În fiecare an, se schimbă criteriile, se refac listele cu priorități. Nu se știe pe ce loc se va afla cererea domnului Covaci la anul. "M-am resemnat. Am văzut trei primari, toți au promis: la anul, la anul... Mă duc totuși să depun iar dosarul, ce altceva să fac?".
Protecția Socială S1: "Primăria se ocupă!"
În Franța, locuințele sociale reprezintă 18 la sută din totalul locuințelor. În România, 2 la sută. Într-un raport oficial, Primăria Sectorului 1 estimează că în acest moment cel puțin o mie de familii din sector se află "într-un impas locativ" și că în jur de 700 de copii se confruntă cu sărăcia locativă.
Din cele peste 7.000 de cereri, în 21 de ani, Primăria S1 a atribuit 850 de locuințe sociale. Dintre acestea, 339 au fost achiziționate de DGASPC Sector 1.
Cei de la DGASPC Sector 1 nu au informația asta. Susțin că doar administrează locuințe sociale. Am întrebat la Relații cu Publicul cine se ocupă de locuințele sociale.
Am primit următoarele lămuriri, de la Adriana Nicoleta Barbu.
Reporter: Cine se ocupă din DGASPC Sector 1 de locuințele sociale?
Funcționar: Primăria Sectorului 1.
Reporter: Dumneavoastră nu vă ocupați deloc?
Funcționar: Noi le avem doar în administrare.
Reporter: Îmi puteți spune câte cereri au fost soluționate anul acesta?
Funcționar: Astea sunt informații care nu se dau așa, prin telefon. Dacă doriți să faceți un studiu, trimiteți un mail la noi, la direcție. Noi suntem cu administrarea, nu cu repartițiile.
Reporter: Atunci îmi puteți spune câte locuințe sociale aveți în administrare?
Funcționar: N-am cum să știu, e un serviciu anume care se ocupă. Serviciul Achiziții.
La Achiziții, a răspuns o doamnă referent: "Nu știu nimic, colegele mele știu, dar una e pe teren, iar cealaltă în concediu". Colega de pe teren nu mai revenea în ziua respectivă la birou.
Primăria S1: "Viceprimarul se ocupă!"
Pe vremea când era viceprimar, între anii 2008 – 2011, Dan Tudorache s-a ocupat de problema locuințelor sociale.
"Avem banii necesari cumpărării acestor apartamente. E drept, suntem o primărie cu buget foarte mare și ne permitem", declara Tudorache, în presa centrală.
În campania electorală din 2016, fostul parlamentar PSD enumera, printre succesele lui ca viceprimar, "un sistem de atribuire de locuințe sociale pentru persoanele defavorizate, pe baza unor criterii de selecție foarte documentate". La doi ani de la alegeri, Dan Tudorache spune că nu știe prea multe despre locuințele sociale.
Reporter: Domnule primar, ce buget ați alocat în 2018 pentru locuințe sociale?
Dan Tudorache: N-ați vrea mai bine să vă spună despre asta doamna viceprimar? Că e în subordinea ei și e mai informată. Ea știe. Cristii! Cristiii! Dă-mi telefonul lui Daniela Popa!
Viceprimar S1: "Urmează să luăm 400 de locuințe. Dar știți cum sunt procedurile... "
Am discutat, așadar, cu viceprimarul Daniela Popa.
Reporter: Ce buget alocat aveți pentru locuințe sociale pe 2018?
Daniela Popa: Avem buget alocat să cumpărăm vreo 400 de locuințe în viitorul cât mai apropiat.
Reporter: Am discutat cu un domn care a depus cerere în 2001.
Daniela Popa: Într-adevăr, avem cereri și din 1998. Eu încerc să rezolv pe toată lumea până în 2020. Am publicat și un raport pe site. Cu toate datele.
Reporter: Și ce să-i spun domnului respectiv? Când îi dați casă?
Daniela Popa: Puteți să îl trimiteți la mine în audiență. Da, da, sigur.
Reporter: A depus dosarul. Spune că Primăria îi cere mereu alte acte...
Daniela Popa: Păi, în fiecare an, în septembrie, se actualizează dosarele. Și în funcție de dosare, complete, incomplete, se întocmește lista de priorități, unde intră dosarele complete. Care listă va fi publicată anul viitor... Și locuințele li se vor repartiza anul viitor... Dar depinde și câte avem. Din 2012 nu s-a mai cumpărat nimic, nu s-a mai făcut nimic, abia anul ăsta încercăm să tragem, să rezolvăm toată lista.
Reporter: Anul trecut ați achiziționat vreo locuință socială?
Daniela Popa: Nu, doar ce s-a eliberat. Adică au plecat locatarii sau au decedat.
Reporter: Și în 2016?
Daniela Popa: Nici în 2016, nu, n-am achiziționat.
Reporter: Anul ăsta, vreo șansă să preluați sau să achizițonați locuințe sociale?
Daniela Popa: Să știți că tot ce se eliberează, prin evacuare sau prin deces, eu dau imediat locuința. Sper ca anul ăsta să achiziționăm. Știți și dumneavoastră cum e cu procedurile.
Reporter: În ce fază sunteți?
Daniela Popa: Sper ca în maxim două săptămâni să fie publicat anunțul de intenție și să înceapă procedura. Comisiile de identificare, de negociere... Sper ca până la sfârșitul anului să încheiem procedura, iar de la anul să atribuim noi locuințe. Asta chiar e o prioritate. Chiar vrem să terminăm cu listele astea.
Reporter: Bugetul alocat pentru cele 400 de locuințe?
Daniela Popa: Sper să nu greșesc, că nu mă ocup eu de asta. Cred că în jur de 50 de milioane de lei. Când va fi făcută rectificarea, va fi clar. Întâi să facem achiziția, la prețul pieței. Apoi vedem. Chiar îmi doresc să rezolv. Încercăm. Încercăm să schimbăm și criteriile, după standardele europene. Nu mă plâng, dar e mult de muncă.
Citește și:
