Nicușor și onestitatea românească

Așa arată, la rigoare, onestitatea românească. Dai în scris că nu faci, apoi se face și dai vina pe altul. Execuți ce îți cere PSD, faci și flotări dacă e nevoie, totul ca să rămâi în scaun, bravo. La o adică puteam să-l păstrăm și pe Iohannis, că diferență nu e decât la buget. Nicușor e Iohannis low cost.

Și Iohannis, la vremea lui, a reprezentat întocmai România Educată. Așa arată ea: lovită în aripă de o fudulie tâmpă. Fostul profesor de lucru mecanic de la Agnita închipuindu-se excelență. Savant și mai multe nu. Plânge Leana Ceaușescu în mormânt la Ghencea.

Iohannis la vremea lui a reprezentat întocmai și România Lucrului Bine Făcut. Așa se face bine, românește, lucrul. Fix cum a făcut Iohannis. Totul pentru sine, nimic pentru țară.

Și Băsescu a fost la vremea lui corect-românesc. Să trăiți bine!, a urat marinarul-turnător (care, cu toate ale lui, rămâne de la mare distanță cel mai bun politician român de după 1990 – pe lângă el, Nicușor Dan are instinctul politic al unui pârș de alun, s-a văzut și la funeraliile lui Mircea Lucescu, la care a strălucit prin absență minionul cu părul creț).

A urat poporului să trăiască bine, gata, și-a făcut datoria! Bine a trăit doamna Udrea, până a căzut regimul și a săltat-o potera prin Bulgaria. 

Grindeanu… De Grindeanu ce să mai zici? Îi zici numele și te ții de nas. PSD a fost la putere, aproape neîntrerupt, de un deceniu și jumătate. Și vine acum acest Grindeanu-Hienă și ia cuvântul de parcă PSD e feciorelnic, acum a aterizat în politică. De parcă n-ar fi toate instituțiile pesedizate, de parcă n-ar fi făcut justiția metastaze de la pesedism. De parcă nu s-ar fi pesedizat și liberalii, de parcă n-ar fi auriferii simionagii tot partea întunecată a forței social-democrate din așa-zisa noastră țară.

De parcă n-am trăi ca sub un blestem în democrația originală moștenită de la tătuca Iliescu, pesedistul absolut.

Îi mai deranjează Bolojan, care cu figura lui de Kojak după două săptămâni la Băicoi le stă ca o piatră în pantof și are aere de mare reformator. Nu e.

Adică e, dar în sensul reformei românești: să se schimbe primim, dar să nu se modifice nimic! Reformă à la Nenea. Acum și pururea…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE