‘De ce nu mai vine tati acasa?’

A fost o zi blestemata de luni, care i-a aruncat pe toti in infern. Doar ca pentru fiecare infernul arata altfel. Pentru ei, minerii Liviu Tomoioaga (29 de ani) si Zdravco Yanculovici (40 de ani), de la Baia Noua, a capatat forma unui put ai carui pereti s-au surpat. Pentru mamele, sotiile si copiii lor infernul se numeste incertitudine si disperare. Mii de intrebari inecate in plans si sperante care palesc cu fiecare zi ce trece. ”Oare mai sunt in viata?”. ”De ce nu mai vine tati acasa?”. ”S-a dus la munca in locul unui coleg”. Intreaba o sotie care nu mai are nici lacrimi, un copil prea mic ca sa inteleaga, o mama impietrita.

E aproape o saptamana de cand la Antonia Livia parca nu mai recunosti veselia de altadata. Are doar patru anisori, nu intelege prea multe, dar ceva tot stie si nimeni n-o poate pacali. ”De ce nu mai vine tati acasa?”, intreaba cu vocea ei subtirica, trecandu-si mainile prin carliontii blonzi. Nu, nici bunica, nici mama sau cu atat mai putin surioara ei mai mica, Ana, de doar 2 ani, nu-i pot raspunde. Toti stiu doar ca duminica trecuta  Liviu a plecat la munca, la mina si nu s-a mai intors. De atunci in casa familiei Tomoioaga, din satul Ebenthal, nimic n-a mai fost la fel.

„Il vreau acasa. Viu sau mort”

“Mina asta este o adevarata fabrica de morti. S-au intamplat numai accidente”, se chinuie sa articuleze, printre lacrimi, Maria Magdalena. Are 30 de ani, doua fetite si nu stie cu ce i-a gresit lui Dumnezeu de trebuie sa treaca prin asta. Incertitudinea e cel mai teribil chin. Nici macar nu stie daca trebuie sa-si planga sotul mort sau daca se mai poate ruga pentru o minune. Sa mai fie el si colegul lui in viata acolo, sub pamant, in putul blestemat?
“Dupa aproape o saptamana de stat la peste 80 de metri adancime, cu atat de putin aer de respirat, e mai mult ca sigur ca cei doi nu mai sunt in viata. Asa, in sufletul meu, mai sper. Dar vreau doar sa stiu ce e cu el. Atat”, spune femeia, strangandu-si la piept fetitele.

Sotul ei, Liviu Tomoioaga, si celalalt miner prins in iadul care s-a dezlantuit in strafundurile minei erau prieteni buni. Zdravco Yanculovici era si el casatorit si avea tot doi copii. ”Pentru ei munceau amandoi. Erau gospodari si toata lumea din sat avea numai vorbe de bine despre ei. Cum e soarta asta…”.

Mama femeii incearca asa cum stie ea mai bine s-o imbarbateze pe Maria. Ii spune sa se tina tare, ca trebuie sa fie un sprijin pentru fete. Se zice ca speranta moare ultima, iar soacra lui Liviu o stie. Ea crede cu tarie ca n-a venit vremea ca barbatul sa plece dintre cei vii.

 “Eu cred ca cei doi inca mai sunt in viata, dar nimeni nu risca sa intre dupa ei, pentru ca isi pune in primejdie propria viata. Acolo pamantul se surpa la cativa metri in jurul minei. Dorinta mea cea mai mare e sa-i vad scosi de-acolo, vii sau morti. Insa nu cred ca acest lucru se va intampla mai devreme de o luna de zile”, ne-a marturisit Mleziva Josefina, soacra minerului.

Amintirile le coplesesc pe amandoua. O mama care isi stia fiica fericita alaturi de omul langa care  a ales sa-si petreaca viata, o sotie careia Liviu ii mai zambeste doar din fotografii.

„Nici nu pot sa concep viata fara el”

“Liviu a muncit din greu inca de cand era doar un copil. Noaptea avea grija de vitele duse la pascut, iar ziua muncea la mina. Am fost prieteni inca din vremea copilariei, mai apoi colegi de scoala si mai tarziu am devenit sot si sotie. Nici nu se putea altfel. Il iubeam si era singurul prieten din viata mea”, spune plangand Maria Tomoioaga.
Isi facusera planuri de viitor. Mina blestemata nu era printre ele. Voiau sa-si modernizeze casa, pentru ca Liviu era bun gospodar si se pricepea la toate, visau sa-si deschida un micut magazin. Din salariul de nici 8 milioane pe care il castiga Liviu n-ar fi putut face toate astea. Asa ca, povestesc rudele lui, cu putin timp inainte de accident, facuse un imprumut la banca in valoare de 180 de milioane lei.

”Voia sa scape de mina. Si-a dorit mult sa plece la munca in strainatate, la fel ca mai toti tinerii de pe-aici. Nu l-am lasat si acum ma simt vinovata de moartea lui. Nici nu pot sa concep viata fara el si nu stiu daca o sa-mi revin vreodata din acest soc”, adauga Maria Tomoioaga. Cele doua fetite ale minerului se uita mirate la mama lor si nu pricep de ce a inceput sa tremure. Sunt prea mici ca sa inteleaga. Intreaba doar, de o saptamana incoace, ”de ce nu mai vine tati acasa?”.

„S-a dus la munca in locul unui coleg”

 “Liviu nu voia sa mai coboare in mina, pentru ca stia ca lucrarile de consolidare a putului de acces nu au fost facute corespunzator. Un coleg l-a rugat insa sa mearga in acea zi blestemata in locul lui la munca. Liviu s-a dus si nu s-a mai intors”, ne-a mai spus Mleziva Josefina (foto), soacra minerului.

Sub pamant de 130 de ore!

Tragedia s-a petrecut  in cursul serii de luni, 7 august, in jurul orelor 19.00, in timp ce Liviu Tomoioaga si Zdravco Yanculovici incercau sa consolideze un perete al putului cu numarul 2 al minei Baia Noua, din comuna Dubova, judetul Mehedinti.

Interventia s-a realizat ca urmare a faptului ca in cursul diminetii avusese loc o alunecare de teren. Din primele informatii si declaratii ale martorilor se pare ca un mal de pietre, pamant, tone de granit s-au prabusit peste mineri si i-au blocat pe acestia la aproape 60 de metri in subteran.

Ortacii coborasera cu liftul in jurul orei 17.00, iar in jurul orelor 18.30-19.00, colegii de la suprafata au observat cum cablul de otel al liftului se intinde, iar din subteran nimeni nu mai dadea nici un semn. Intreg pamantul s-a cutremurat, iar din gura putului numarul 2 s-a auzit un zgomot puternic de alunecare de teren. Au trecut de atunci mai mult de 130 de ore. Familiile celor doi mineri disparuti au fost anuntate in jurul orelor 20.00.

Minerii salvatori, trimisi acasa din lipsa banilor

O noua tentativa de a ajunge la cei doi mineri blocati in subteran a esuat vineri, insa actiunea de cautare va continua in zilele urmatoare. Noua actiune a avut loc dupa scoaterea din subteran a apei, insa echipa de salvatori nu a putut ajunge la locul unde a avut loc surparea peretelui putului. Prefectul Constantin Saceanu a declarat ca este nemultumit de faptul ca unii dintre salvatorii veniti de la Petrosani au renuntat la cautari si au plecat. “Noi nu avem bani sa-i platim, actionam cu minerii nostri” a explicat Mihai Busnoiu, directorul de productie al minei.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE