Declarație șocantă făcută de un fost preot: În România, moaștele sunt venerate cum n-a văzut tot Evul Mediu

13 octombrie 2017 15:22

Ilie Toader, cunoscut  pe reţelele de socializare drept Ion Aion, a renunţat la preoţie în luna aprilie a acestui an după 11 ani. 

Un preot buzoian care a decis să renunţe la haina preoţească pentru a publica o carte „despre un alt nivel al credinţei” a ajuns să fie foarte popular pe internet. Ioan Aion a lansat pe 18 mai volumul intitulat „Spovedania unui preot ateu”, carte care a avut un succes notabil în ţara noastră.

Săptămâna trecută, fosta faţă bisericească a publicat o postare pe Facebook care a fost vizualizată de 17 mii de persoane. El vorbește despre fenomenul Arsenie Boca, dar și despre nivelul României când vine vorba de manifestarea dogmatică a religiei.

Redăm integral mesajul fostului preot postat pe pagina personală de Facebook:

Am dormit aproape 24 de ore. Şi aş mai fi lungit-o încă pe-atât, până când voi intra din nou la muncă, dacă prezentatoarea ştirilor din capul meu nu ar fi anunţat Ziua Internaţională Arsenie Boca: „Sute de mii de pelerini din toate colţurile lumii”…  M-am trezit instantaneu!!! La cât sunt de obosit, asta îmi lipsea, cum mai adorm eu acum?!?

Dar fenomenul Arsenie Boca ar trebui salutat de tot mapamondul, nu doar de aşa-zişii noştri creştini (care, în mare parte, fug la mormântul cuviosului de disperare, de boli şi necazuri, vrând să trăiască mai mult şi mai bine pe lumea asta, fără să aibă habar de adevărurile în care cred şi de bucuria cu care ar trebui să zorească spre viaţa următoare).

Fenomenul cu pricina e binevenit, pentru că ne ajută să înţelegem mai uşor trecutul:  Dacă acum, în secolul 21, un simplu carismatic precum A. Boca a putut genera un asemenea cult, mort fiind!, fără să facă nimic!, oare cu cât mai mult în urmă cu 1400 sau 2000 de ani, când oamenii nu erau nici pe departe la NIVELUL NOSTRU de educaţie şi de acces la informaţii?

Dar care e nivelul nostru? Al României în ansamblul ei?  – E al unei societăţi în care, iată, vrăjitoarele prosperă.  – În care moaştele sunt venerate cum n-a văzut tot Evul Mediu (iar practica asta, a pupatului unor cadavre ciopârţite, e una dintre cele mai odioase forme de exprimare a unor aspiraţii umane). – În care construim cele mai mari catedrale din lume, o altă îndeletnicire din Evul amintit, pe când norvegienii şi alţi primitivi le-au transformat pe ale lor în biblioteci sau muzee. – În care, într-adevăr, credinţa ne e ultima speranţă, de vreme ce Grădina Maicii Domnului – cum ne trufim să-i zicem – e deja pe primele locuri la diferite forme de cancer. – În care e nevoie de preoţi. Preoţia nu slujeşte doar o Idee, ci slujeşte şi necazurile unor oameni, pe care le mai atenuează puţin: neputinţa, nevoia de speranţă, moartea, disperarea asta care se acutizează într-o societate second-hand. – În care, exceptând câteva mari oraşe, poţi înţelege la ce nivel de viaţă s-a ajuns doar citind simplu pe magazine: AMANET (unde mulţi oameni îşi duc, una după alta, ultimele valori), dincoace FARMACIE, S-H, FUNERARE etc. În orice societate înfloresc activităţile de care e nevoie acolo.  – În care analfabetismul creşte pe zi ce trece, iar tinerii şi elitele au plecat deja milioane. Milioane!, îţi dai seama de anvergură?… – În care oamenii sunt tot mai simpli şi viaţa tot mai complicată. – În care unii vor să ne ţină cât mai mult. – Din care, auzi ce zice fratele ăsta, „a sosit momentul să ne trezim”. Aşa zice?


INTERVIU VIDEO/ Medicul ORL-ist Codruț Sarafoleanu: „Tinerii pot ajunge surzi la 30 de ani dacă ascultă în căști muzică dată la maximum”


 

Loading...
Vezi ultimul video postat pe libertatea.ro
Citește ultimele ȘTIRI pe Libertatea.ro