Dilemă din comunismul românesc, reînviată azi în Marea Britanie: ar trebui medicii să fie instruiți să reclame avorturile ilegale? 

Trei femei au fost condamnate în Marea Britanie pentru avort ilegal între 1861 și noiembrie 2022. Începând din decembrie 2022, o femeie a fost condamnată și șase așteaptă să fie judecate, potrivit The Guardian.

„Le datorăm confidențialitatea”

După ce a găsit vara trecută o placentă umană într-o pădure, poliția din Hampshire, Marea Britanie, a cerut serviciului britanic de consiliere în sarcină (BPAS) detalii despre orice femeie care a fost consultată, dar refuzată la o clinică BPAS pentru că depășise limita până la care putea face avort. Era vorba despre sute de femei, le-a răspuns autorităților Claire Murphy, directoarea executivă a lanțului de clinici, refuzând să dea informații despre ele. „Le datorăm clientelor noastre confidențialitatea. Dacă doriți aceste informații, va trebui să obțineți un ordin judecătoresc”, le-a transmis, potrivit The Guardian.

Poliția a făcut această cerere de mai multe ori la mai multe clinici BPAS din Marea Britanie. Numărul de cazuri de femei anchetate după ce au făcut avort a crescut „accelerat”, scrie ziarul britanic. Zeci de femei s-au trezit investigate penal inclusiv pentru că au pierdut involuntar o sarcină târzie, fiind bănuite că ele și-au provocat asta.

Recomandări

Calmul dinaintea furtunii prezidențiale. Nimeni de la PSD nu a prevăzut înfrângerea lui Marcel Ciolacu

Până acum, urmăririle penale au fost foarte rare în Marea Britanie. Legislația privind avortul a fost actualizată în 1967, când a devenit mai permisivă, dar prevederile legate de avort din legea privind infracțiunile împotriva persoanei nu au fost abrogate, ceea ce înseamnă că unele încă se aplică – inclusiv cele referitoare la cazurile în care o femeie face avort după limita legală de 24 de săptămâni.

Închisoare pe viață pentru avort ilegal

Legea din 1967 nu a legalizat avortul în Anglia, Scoția și Țara Galilor. Ci doar l-a dezincriminat parțial, permițându-l în niște condiții stricte: confirmarea de către doi medici a faptului că sarcina nu depășește 24 de săptămâni. Orice avort care nu îndeplinește aceste condiții constituie infracțiune, caz penal. Pedeapsa maximă este închisoarea pe viață.

Un caz care a șocat societatea britanică este cel al unei femei acuzate că a luat o pastilă pentru avort când sarcina ei depășise 24 de săptămâni. S-a întâmplat în perioada pandemiei, după o consultare a medicului de la distanță. A născut acasă un copil mort în mai 2020. A pledat vinovată și a fost condamnată la 2 ani și 4 luni de închisoare, spre revolta medicilor, organizațiilor neguvernamentale și chiar a parlamentarilor.

Recomandări

Cine este Călin Georgescu, surpriza alegerilor prezidențiale 2024, turul 1. A ieșit pe locul trei în exit-poll

Stres și depresie din cauza anchetelor poliției

Medicii spun că situația este cu atât mai gravă în cazul femeilor care pur și simplu pierd sarcina. „Au pierdut acest copil sănătos și simt că este vina lor. Apoi sunt chemate de poliție și interogate pentru suspiciune de crimă – asta distruge pur și simplu capacitatea oamenilor de a face față și de a se vindeca. Am avut paciente cu tulburări de stres posttraumatic destul de grave. Nu din cauza pierderii sarcinii, ci din cauza anchetei poliției de după aceea”, spune Jonathan Lord, vicepreședintele Societății britanice de asistență pentru avort, pentru The Guardian.

Alți specialiști din medicină spun că este descurajator că multe femei ajung în instanță pentru că au fost reclamate de profesioniștii în care au avut încredere și că asta reprezintă o încălcare gravă a confidențialității pacientului. Deși există circumstanțe în care încălcarea este justificată, atunci când există un risc real pentru mamă sau pentru copil, o pierdere târzie a sarcinii nu este una dintre ele, afirmă ei.

Recomandări

Live Text Rezultate BEC alegeri prezidenţiale 2024, turul 1. Elena Lasconi l-a depășit pe Marcel Ciolacu și a intrat în turul doi al alegerilor

Jonathan Lord analizează și dintr-o altă perspectivă: „Dacă există un motiv antiavort, profesioniștii din domeniul sănătății care gândesc că fătul este viabil, prin urmare are drepturi, deci trebuie să raporteze, din punct de vedere legal, acest lucru nu este absolut deloc adevărat. Are drepturi atunci când a ieșit din corpul mamei și a respirat pentru prima dată. În lumea obstetricii, suntem învățați cu toții: dacă știi că trebuie să faci o cezariană pentru că altfel, copilul va muri, mama trebuie să își dea consimțământul”.

Colegiul medicilor ginecologi reacționează

Medicul descrie cazul unei adolescente care a născut un copil mort. Sarcina a fost de la început cu multe riscuri, dar a fost nevoie de mai bine de un an ca medicul legist să stabilească faptul că sarcina s-a încheiat din cauze naturale. Confidențialitatea ei a fost complet distrusă. Nimeni din comunitatea ei nu știa că este însărcinată, a avut încredere numai în medic, dar după naștere, poliția a făcut razii în casa ei, telefonul i-a fost confiscat, nu a putut lua legătura cu niciuna dintre organizațiile care o sprijineau. Nu a fost niciodată acuzată, dar trauma experienței a rămas, a spus Lord.

Ca răspuns la această situație, Colegiul Regal de Obstetrică și Ginecologie (RCOG) a publicat un ghid care încearcă să clarifice obligațiile legale ale profesioniștilor din domeniul sănătății. Ghidul complet nu a fost încă publicat, dar RCOG insistă asupra faptului că medicii „nu au nicio obligație legală de a contacta poliția în urma unui avort, a pierderii sarcinii sau a unei nașteri nesupravegheate”.

RCOG și sindicatul medicilor din Marea Britanie au cerut de mai mult timp reformarea și dezincriminarea avortului, argumentând că atunci când avortul este asistat de un profesionist din domeniul sănătății, cu consimțământul femeii, acesta ar trebui să fie gestionat și reglementat la fel ca alte forme de asistență medicală.

Unde este problema de etică?

Dominic Wilkinson, profesor de etică la Universitatea Oxford din Marea Britanie, crede că întrebarea care ar trebui pusă nu este legată de moralitatea avortului, ci mai degrabă de confidențialitatea medicală și de momentul în care medicii sunt îndreptățiți să încalce obligațiile lor de a proteja detaliile medicale ale pacientului.

Confidențialitatea este vitală pentru relația medic-pacient, scrie profesorul într-o analiză The Conversation. Uneori, ca să poată fi ajutați, pacienții trebuie să le spună medicilor detalii private despre ei, de exemplu, despre relațiile sexuale pe care le-au avut. Confidențialitatea este justificată, de asemenea, și de dreptul la intimitate, vital când vine vorba de asistența medicală în domeniul reproducerii.

Codurile moderne de practică pentru profesioniștii din sănătate permit încălcarea acestei confidențialități doar în circumstanțe excepționale. De exemplu, când e vorba despre o boală infecțioasă gravă sau terorism. Dar nu include, în majoritatea cazurilor, raportarea către poliție atunci când un pacient a comis o infracțiune.

Ghidului Consiliului Medical General (GMC) din Marea Britanie, organismul responsabil de acordarea licențelor medicale, sugerează că nu este adecvat ca medicii să raporteze, de pildă, când un pacient s-a rănit în timp ce dădea spargere într-o casă, ori a luat o supradoză de droguri sau făcea prostituție, notează profesorul de etică. Ar putea face asta numai cu acordul pacientului. Încălcarea confidențialității ar fi justificată, potrivit acestui ghid, doar în cazul unei „infracțiuni grave” și ar fi în interesul public să se divulge doar dacă „nerespectarea acestei obligații ar putea expune alte persoane la un risc de moarte sau la vătămări grave”.

Avortul nu este de interes public, ca să poată fi investigat

„Infracțiune gravă” înseamnă, în definiția ghidului, crimă, omor prin imprudență, viol, abuz asupra copiilor. Unii medici consideră avortul o infracțiune la fel de gravă precum cele enumerate, de-asta simt responsabilitatea de a raporta poliției, explică Dominic Wilkinson în The Conversation.

„Profesioniștii din domeniul sănătății nu trebuie să furnizeze informații poliției fără consimțământul femeii, cu excepția cazului în care sunt îngrijorați pentru siguranța ei sau a altora. Furnizarea de informații, fără permisiunea femeii, despre sarcina și opțiunile reproductive ale unei femei reprezintă o amenințare gravă la adresa încrederii pacienților și riscă să aducă prejudicii grave pacienților vulnerabili”, explică profesorul de etică.

Ce se întâmplă în România

În România, avortul este legal până în a 14-a săptămână de sarcină sau și după acest termen „în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului”. Dar femeile găsesc cu greu un spital public sau chiar și o clinică privată unde un medic acceptă să facă intervenția. În 2022 și în prima jumătate din 2023, în spitalele publice din 13 județe nu s-a făcut niciun avort la cerere, potrivit datelor transmise de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), la solicitarea Libertatea. Patru femei au vorbit, pentru ziar, despre experiența întreruperii de sarcină în România, de la lipsă de informații, medici „cu o atitudine foarte rece” până la costurile de mii de lei ale întreruperii de sarcină.

Cel puțin 10.000 de femei au murit în comunism în încercarea de a-și întrerupe sarcina acasă sau în alte condiții riscante

Rușinea pe care o duc multe femei de a vorbi despre experiența unui avort vine și din istoria decretului 770 din comunism. „Urmările Decretului s-au rostogolit în timp până astăzi”, scria proiectul editorial Jurnalul Decretului, o serie de articole publicate și de Libertatea. Între 1966 și 1989, când avortul era interzis în România, cel puțin 10.000 de femei au murit în încercarea de a-și întrerupe sarcina acasă sau în alte condiții riscante. Zeci de mii de copii, unii cu deficiențe cauzate de încercările de întrerupere a sarcinii nereușite, au fost abandonați în orfelinate înainte de Revoluție.

Datele centralizate de Centrul Filia de la direcțiile de sănătate publică din țară arată că în 2022, 101 femei și-au provocat avortul în condiții nesigure și au ajuns ulterior la spital. 

Foto: Profimedia

Urmărește-ne pe Google News