„Este o urmă mare de rușine în ce privește avortul”. Patru femei vorbesc despre experiența întreruperii de sarcină în România: lipsă de informații, medici „cu o atitudine foarte rece” și costuri de mii de lei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Multor femei le este rușine să vorbească despre experiența unui avort. Decretul 770 din comunism a lăsat urme puternice în conștiința comună a românilor. Dar patru tinere s-au hotărât să-și mărturisească experiențele, pentru ca alte femei să ajungă mai ușor la informațiile care lor le-au lipsit: „E greu să găsești sprijin”.
Cuprins:
- „Niciun spital nu părea o alegere bună”
- Accesul la avort, „un coșmar” în Europa
- În căutarea de soluții ieftine, dar periculoase
- „Nu e suficient să ai dreptul la avort”
- Lider AUR, despre femeile „care vor să facă pe bandă rulantă avorturi”
- „E genul de articol pe care l-aș fi citit înainte de-a merge la clinică”
- Pandemia a limitat și mai mult accesul la avort
- „Mi-a zis că avortul medicamentos e o prostie”
- Ginecolog: „Chiar dacă sunt complicații rare, femeile trebuie să știe despre ele”
- „Cum să faci un copil fără tată?”
- Au toate femeile regrete după avort?
- Deși avortul e legal în România, în spitalele publice din 13 județe nu s-a făcut niciun avort la cerere, în 2022 și în prima jumătate a acestui an, potrivit datelor transmise de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), la solicitarea Libertatea.
- Femeile care vor să facă avort găsesc cu greu chiar și o clinică privată unde un medic acceptă intervenția. Pot plăti până la 4.000 de lei pentru asta.
- Trei dintre cele patru femei care au vrut să vorbească pentru publicul Libertatea spun că s-au simțit mai degrabă stigmatizate, judecate de medici și de societate și că, în România, încă „este o urmă mare de rușine în ce privește avortul”.
- Organizațiile religioase și o parte importantă a politicienilor (de la AUR până la UDMR, PNL și PSD) duc o luptă antiavort deghizată în „lupta pentru viață”.
Alina Ușurelu „și-a făcut curaj” și a luat un test de sarcină în septembrie 2023, după ce i-a întârziat menstruația. Atunci a aflat că era însărcinată. „Trei zile am stat cu informația asta, să văd în ce direcție se duc sufletul și gândul”, povestește ea, pentru Libertatea.
Dar în acele zile și-a tot amintit că nu are asigurare medicală, nici venit stabil și că munca ei de artist vizual implică deseori plecări pe teren. Iar partenerul său, mai spune ea, n-ar fi fost dispus să își asume toate costurile.
Întâlnirea cu reporterul Libertatea are loc la o săptămână de la întreruperea sarcinii. Alina, 33 de ani, poartă un hanorac galben muștar. Are în continuare ușoare dureri pelvine, dar se așteaptă să-i treacă în curând.
„Niciun spital nu părea o alegere bună”
Înainte să ia decizia, Alina nu a vorbit doar cu partenerul, ci și cu mama ei: „Am stat două ore jumate cu ea la telefon. Sunt recunoscătoare că a avut capacitatea să fie alături de mine și să nu mă judece”.
După ce au trecut cele trei zile, Alina a început să caute informații despre clinici din București și medici care fac întrerupere de sarcină, dar și despre experiențele altor femei. Și a cuprins-o îngrijorarea.
A dat doar peste mărturii despre cum avortul nu este alegerea corectă, „erau interviuri venite dintr-o filieră ideologică bazată pe creștinism”, spune Alina.
Nici recenziile clinicilor nu au ajutat-o prea tare. „Niciun spital nu părea o alegere bună. Aveam senzația că nu se validează nicăieri experiența emoțională a femeii”, mai povestește tânăra. A rămas cu aceeași părere și despre spitalele de stat, și despre cele private.
Accesul la avort, „un coșmar” în Europa
Dincolo de mesajele organizațiilor antiavort - majoritatea pe o filieră religioasă - femeile găsesc puține informații pe tema aceasta din cauza accesului limitat la avort în România, precum și în alte țări europene. O analiză recentă a site-ului Politico arată că accesul la întreruperea sarcinii a devenit „un coșmar” în Europa.
În Austria, de exemplu, „avorturile nu sunt legale”, a declarat, pentru Politico, Anna Maria Lampert de la Changes for Women, ONG din Viena care strânge fonduri pentru accesul la întreruperea de sarcină. „Ești scutită de pedeapsă în primele trei luni de sarcină, dacă decizi să faci un avort. Dar asta nu înseamnă că sunt legale”, a explicat aceasta.
Femeile însărcinate din Ungaria sunt obligate să asculte bătăile inimii copilului înainte să decidă dacă vor să facă avort. Iar din ianuarie 2021, în Polonia avortul este interzis, cu câteva excepții - dacă sarcina pune în pericol viața mamei sau dacă a fost rezultatul unui viol.
În căutarea de soluții ieftine, dar periculoase
În România, avortul este permis, prin lege, până în a 14-a săptămână de sarcină sau și după acest termen „în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului”.
<strong>Cu toate astea, în spitalele publice din 13 județe nu s-a făcut niciun avort la cerere, în 2022 și în prima jumătate a acestui an, potrivit datelor transmise de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), la solicitarea Libertatea. </strong>
Iar în instituțiile medicale publice unde se desfășoară procedura costurile sunt ridicate. „Prețul unui avort la cerere poate ajunge până la 1.000 de lei, iar pastilele pentru avortul medicamentos costă până la 600 de lei”, se precizează într-o scrisoare deschisă către Ministerul Sănătății, inițiată de Centrul Filia, ONG pentru drepturile femeilor. În scrisoare se solicită ca intervenția să fie gratuită la stat.
La clinicile private, de multe ori primele pe lista femeilor, prețul chiuretajului poate să depășească 4.000 de lei.
Astfel, accesul la acest serviciu rămâne un privilegiu. Gabriel Brumariu, coordonator de programe la Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală, ONG din București, amintește că în unele zone rurale femeile au de parcurs zeci de kilometri ca să le consulte un medic pentru orice problemă de sănătate. „Este foarte scump să meargă în alt județ sau în alt oraș pentru a face un avort”, explică el.
<strong>În 2022, din datele obținute de Centrul Filia de la direcțiile de sănătate publică din țară, 101 femei și-au provocat avortul în condiții nesigure și au ajuns ulterior la spital. </strong>
Mai mult, unele își riscă viața în căutarea unei clinici unde costurile sunt mai scăzute. Este și cazul unei femei din orașul Băicoi, Prahova, care a decedat în 2020, scrie publicația PressOne, când a făcut întreruperea de sarcină la un cabinet medical cu prețuri mai mici.
„Nu e suficient să ai dreptul la avort”
Până la urmă, Alina a cerut recomandări de clinici și medici pe un grup de Facebook dedicat femeilor.
„Aș vrea să ajung într-un loc în care să nu dau o căruță de bani pentru asta și sunt tratată uman, iar pe internet găsesc numai prostii, parcă nu am încredere în nimic și am nevoie să știu experiențele unor oameni reali. Voi ați trecut prin asta? Cum a fost? Ce clinici/doctori (aș prefera femeie) recomandați?”, a întrebat Alina.
Răspunsurile nu au dezamăgit-o: a primit susținere și recomandări. A și plâns, pentru că au emoționat-o reacțiile celor care trecuseră prin experiențe similare.
„O ușurare” a simțit când a citit un comentariu din partea Asociației Moașelor din România cu numele unor spitale cu care ONG-ul mai colaborase. I-au propus, de asemenea, să-i plătească consultul și avortul medicamentos, pe care Alina l-a ales temându-se de chiuretaj.
În dimineața avortului, povestește Alina, a făcut pace cu ea: „E o experiență emoțională foarte dificilă, e important pentru o femeie să-și acorde timp înainte”, spune tânăra.
A mers împreună cu o prietenă la una dintre clinicile din București sugerate de ONG. Era în a șasea săptămână de sarcină. Medicul, își amintește ea, i-a făcut o ecografie și i-a dat informații despre cum o să se simtă după pastile. N-a avut febră sau sângerări puternice, printre posibilele efecte, mai explică ea.
Durerile au variat de la o zi la alta: „Ca și cum sunt niște lame în interiorul uterului și te taie, uneori erau dureri îngrozitoare, apoi începeau să se domolească”.
În primele zile, au stat cu ea câteva prietene. Au gătit și au făcut-o să râdă.
„Nu e suficient să ai dreptul la avort”, crede Alina, ci e nevoie și de educație ca să „înțelegem că e o decizie foarte grea pentru femei și că trebuie sprijinite indiferent de context”.
Lider AUR, despre femeile „care vor să facă pe bandă rulantă avorturi”
Comentariile la o postare de pe Facebook a Centrului Filia pe tema accesului la avort au arătat din nou cât de mare este prăpastia dintre cei care susțin acest drept și cei care se declară „pro viață”.
- „Avortul ar trebui să fie permis numai în cazuri extreme de viol, incest. Nu orice femeie care a fost neglijentă să i se permită imediat să facă avort.”
- „Responsabilitatea «neglijenței» despre care vorbiți nu revine doar sexului feminin. Să nu uităm că o femeie poate rămâne gravidă o dată la 9 luni, pe când un bărbat poate «produce» multiple sarcini pe zi”.
- „Aș da o lege să nu se facă deloc avort. Există atâtea măsuri de protecție și totuși crima e la ordinea zilei.”
Politicienii, de asemenea, își exprimă viziunile antiavort pe Facebook. Senatorul Sorin Lavric, unul dintre liderii partidului AUR, de exemplu, a urcat pe contul său un video despre „aberația feministă privind dreptul fundamental la avort”.
„Impresia pe care mi-au dat-o este că dorința lor arzătoare era aceea ca toate femeile din România să facă pe bandă rulantă avorturi”, spune Lavric în acea înregistrare.
Alina e conștientă că se expune spunându-și public povestea, dar a vrut să facă asta tocmai ca să atragă atenția că e important să se discute despre acest drept al femeilor.
E greu să găsești ajutor și sprijin. Eu am 33 de ani, dar pentru cineva la 20 sau la 25 de ani e și mai greu să treacă prin lucrurile astea, mai ales că este și o presiune religioasă mare.
„E genul de articol pe care l-aș fi citit înainte de-a merge la clinică”
Bianca a trebuit să ia decizia la 27 de ani, din cauza unor probleme de sănătate.
Principalele motive pentru care femeile întrerup sarcina au legătură, în primul rând, cu dificultățile financiare, apoi cu relația dintre parteneri - bărbatul nu își dorea copii, de exemplu - și cu riscurile de sănătate, arată un studiu publicat, acum câțiva ani, în jurnalul medical al Asociației profesioniștilor în domeniul sănătății reproducerii din SUA. Cercetarea a inclus 14 țări din toată lumea.
Bianca a cerut opinia mai multor specialiști în psihiatrie și în neurologie, pentru că lua tratament psihiatric și pentru epilepsie. A aflat de la medici că existau riscuri ca bebelușul să se nască cu malformații. Primul gând al Biancăi a fost despre ce viață ar avea un copil cu dizabilități într-o țară ca România.
„A fost o hotărâre grea”, spune Bianca despre întreruperea de sarcină din 2020. Soțul și părinții au susținut-o necondiționat, adaugă ea.
„Ce țin minte foarte bine e că m-am documentat înainte să fac ecografia. Mi-am dat seama că-i voi auzi bătăile inimii și m-am pregătit pentru asta”, povestește Bianca.
Tânăra a vrut să-i fie publicat doar prenumele și să discute despre experiența ei, cu gândul că va fi utilă pentru alte femei: „E genul de articol pe care l-aș fi citit înainte de-a merge la clinică”.
Pandemia a limitat și mai mult accesul la avort
Era în a opta săptămână de sarcină când a trecut prin avortul chirurgical recomandat de doctori. Nu i-a fost ușor să găsească un spital de încredere, cu atât mai puțin în pandemie. A dat mai multe telefoane la clinici private. De la call center-uri i s-a transmis că medicii lor nu fac întreruperi de sarcină.
Cu spitale publice nici nu a încercat să ia legătura: „Având în vedere că sunam să fac asta la clinicile private pe banii mei, mă gândeam că la stat va fi și mai greu”.
În primăvara lui 2020, dintre 112 spitale publice și private din țară la care au sunat voluntarele Centrului Filia doar 12 făceau întreruperi de sarcină. Libertatea a scris pe larg despre cum criza COVID-19 a oprit aproape complet avorturile în acea perioadă, realizând o comparație cu epoca Decretului 770 al lui Ceaușescu.
„Urmările Decretului s-au rostogolit în timp până astăzi”, scrie și proiectul editorial Jurnalul Decretului, ale cărui articole le-a publicat și Libertatea. Între 1966 și 1989, când avortul era interzis în România, cel puțin 10.000 de femei au murit în încercarea de a-și întrerupe sarcina acasă sau în alte condiții riscante. Cifrele reale ar fi de fapt duble, arată jurnaliștii care au documentat în profunzime subiectul.
Zeci de mii de copii - unii dintre ei cu deficiențe în urma întreruperilor nereușite - au fost abandonați în orfelinate înainte de Revoluție. Deși au trecut mai bine de trei decenii de atunci, sistemul de sănătate din România nu le ajută pe femei să aleagă o intervenție în condiții sigure.
Bianca a găsit, în cele din urmă, o clinică la recomandarea unui medic ginecolog. Acolo a avut loc chiuretajul. A plătit în jur de 4.000 de lei.
Doctorii i-au oferit toate informațiile necesare, își amintește. „Nu a fost grea recuperarea fizică. Au fost niște dureri pe care mi le-au explicat ca fiind normale câteva zile după”.
„Mi-a zis că avortul medicamentos e o prostie”
Anca, o altă tânără care a vorbit cu Libertatea, povestește experiența ei cu sistemul medical de când a decis să facă avort. S-a dus la Urgență din cauza durerilor în urma avortului medicamentos. N-a știut ce întrebări să-i pună ginecologului, nici medicii nu i-au oferit atunci detalii despre posibilele reacții, povestește femeia de 34 de ani.
Primul ginecolog la care a mers i-a spus că „avortul medicamentos e o prostie”, își amintește Anca.
S-a dus la clinica lui privată, „una mai obscură”, pentru că a fost printre primele găsite pe Google pentru această procedură, în 2018.
Ginecolog: „Chiar dacă sunt complicații rare, femeile trebuie să știe despre ele”
După avortul medicamentos, „unele dureri sunt comparabile chiar cu durerile de la naștere”, explică Octavia Velicu, medic specialist în obstetrică-ginecologie. Doctorul atrage atenția și că medicii trebuie să-și informeze pacientele în ce privește riscurile.
„Chiar dacă sunt complicații rare, femeile trebuie să știe despre ele”. Atât în intervenția medicamentoasă, cât și în cea chirurgicală pot să apară infecții.
E important de știut, subliniază Octavia Velicu, că avortul medicamentos se recomandă înainte de a șaptea săptămână de sarcină, altfel femeile ar putea să aibă sângerări foarte mari în timpul procedurii.
Ghidul Societății de Obstetrică și Ginecologie din România recomandă procedura până în a 12-a săptămână. De regulă, intervenția cu medicamente implică administrarea pastilelor în prezența medicului sau acasă, în funcție de indicațiile specialiștilor.
Legat de chiuretaj, Octavia Velicu precizează că este „o procedură în orb, nu vezi ceea ce faci, doar simți la mână, și acest lucru poate să ducă la găurirea uterului”. O altă complicație ulterioară intervenției chirurgicale este sinechia uterină, alipirea pereților uterini.
„Nu trebuie să rămână nicio femeie cu ideea că avortul este o metodă de contracepție”, insistă medicul. Pacientelor ei le recomandă, de pildă, montarea unui sterilet.
Anul trecut, în România, au avut loc 28.420 de avorturi spontane și la cerere, conform INS. Numărul este însă în continuă scădere față de anii anteriori. Din lipsă de educație sexuală și acces la informații, avortul rămâne o metodă de contracepție pentru unele femei din România.
Empatia față de paciente a determinat-o însă pe Octavia Velicu să facă această intervenție, pe care nu o practică „cu drag”. „Nu-mi blamez sub nicio formă colegii care refuză”, mai precizează medicul. Mulți doctori refuză în baza Articolului 34 din Codul Deontologic, invocând că serviciul le poate afecta „imaginea sau valorile morale”.
Dar, dacă niciunul dintre medicii spitalului nu asigură intervenția, „e o decizie cu potențial de ilegalitate”, potrivit Iustinei Ionescu, avocată specializată în drepturile omului.
„Cum să faci un copil fără tată?”
Anca a căutat online, înainte de avort, experiențele altor femei, dar nu a găsit mai nimic. „Mi-am dat seama că, de fapt, în România este o urmă mare de rușine în ce privește avortul”, explică ea.
Lucra atunci, în 2018, în mediul academic și tocmai i se încheiase un contract, așa că nu avea o siguranță financiară. Contau până și cei 300 de lei, cât au costat-o pastilele.
Se despărțise recent de partenerul ei, dar era dispusă să fie mamă singură. Apoi, s-a răzgândit: „Familia mea a fost cumva împotrivă, le-am zis că o să am un copil singură, că m-am despărțit de tatăl lui și nu o să mă împac, pentru că el nu era OK pentru mine. M-au întrebat numai: Cum să faci un copil fără tată?”.
A luat decizia să întrerupă sarcina în a 12-a săptămână, după ce s-a tot gândit la asta.
„După moartea tatălui meu, avortul a fost a doua cea mai mare traumă din viața mea”, spune Anca.
Nu a mers la terapie, fiindcă nu-și permitea, dar a discutat cu prietenii despre stările de la acea vreme: „Te simți vinovată, am avut și momente în care visam că era băiat, visam că îl vedeam și că vorbeam cu el”, explică ea. „Simți într-un fel că ai pierdut pe cineva”.
Au toate femeile regrete după avort?
O altă femeie a vorbit sub anonimat despre perioada avortului și despre medicii „cu o atitudine foarte rece”. Cu excepția partenerului, nimeni din familie nu știe despre intervenție, de aceea, nu vrea să apară public cu numele.
A ales o clinică privată în baza recenziilor online. A cântărit mult pentru ea faptul că punea la dispoziție și un consilier psihologic. Dar discuția cu specialistul nu a decurs cum s-ar fi așteptat:
Aveam speranța că întâlnirea aia o să mă mai ajute. Eu îi spuneam că nu sunt foarte sigură și îmi răspundea că trebuie să știu și că trebuie să-i dau și un răspuns, ca să continuăm procedurile. M-am simțit foarte presată și pe repede-înainte.
Deși voia să devină cândva mamă, faptul că abia începuse o relație, precum și presiunile de la clinică au determinat-o să întrerupă sarcina. „Regret decizia asta profund”, spune ea despre avortul de acum cinci ani. „Cu atât mai mult că acum încerc să rămân însărcinată și nu se întâmplă”.
O întrebare importantă din jurul temei avortului este: au femeile regrete după procedură? Răspunsul nu e deloc simplu, arată un articol recent al Washington Post.
95% dintre cele 667 de femei participante la un studiu publicat în 2020 au spus că avortul a fost decizia corectă pentru ele, chiar și la cinci ani după intervenție.
Corinne Rocca, cercetătoare la Universitatea California din San Francisco și unul dintre autorii lucrării, a declarat pentru publicația americană că emoțiile din jurul avortului contribuie la răspândirea unor convingeri care nu se bazează pe dovezi științifice. Și anume că toate femeile regretă decizia.
„Pentru unele persoane, avortul este foarte simplu”, a spus ea. „Altele pot să aibă un amestec de emoții negative și pozitive. Dacă ai emoții negative după un avort, nu înseamnă că tu crezi că a fost o decizie greșită”.
durban22 07.12.2023, 09:11
In ROMANIA, una este sa fie legal si alta este sa poti sa faci acest avort !.
hurricane 07.12.2023, 09:29
la noi daca te duci la 3 medici ei iti pun 3 diacnostice diferite, ce sa faci, il crezi si tu care crezi ca e mai specialist
Alamar13 07.12.2023, 09:36
Cine a scris aceasta atrocitate?Scroll up..ah. Medeea Stan.Lipsesc cateva capitole din acest inuman,egoist,cinic si atroce articol.Lipseste capitolul unde doi adulti,iconstienti,folosesc infanticidul,ca un contraceptiv.Lipseste deasemnea capitolul PROSTIEI monunmetale a Analfabetelor din Ro.Adica:Costul contrapcetivelor sunt o fractiune din costul uciderii unui bebelus.Lipseste capitolul unde egoistul de asa zis barbat,dupa ce s-a distrat,refuza sa plateasca lautarii(costul avortului)
Imiklose 07.12.2023, 09:41
Un copil care se naste pentru unii este o povara,pentru altii ar putea fi o bucurie. Libertatea de alegere ucide ? Sunt multe lucruri pe care le regret,dar cel mai mare este ca am acceptat aceasta mârșăvie.
Alamar13 07.12.2023, 09:43
Continuare,gratie dlui Tolontan care ofera Liberatatea de Expresie cu Ratia pe comentariu(500 caractere si atat)...Cel mai important capitol care lipseste din acest Crud,Egoist si Inuman,articol este Capitolul despre uciderea si aruncarea la la canal a unei fiinte umane inocente si neajutorate ,ca pe o tumoare.Eu nu cred ca Romania va mai rezista mult cu o asemenea populatie,si o asa zisa Media.