Din cloaca ziariştilor

Nu prea există gazetari care să vorbească despre colegii lor altfel decât de rău. Deşi sute de jurnalişti sunt pe drumuri, continuăm să ne roadem între noi, “luptându-ne” astfel cu criza. Nu-i condamn. Aşa suntem noi, bârfitori, ca să nu mai spun că, în felul lui, fiecare este cel mai bun. Are argumente şi, probabil, dreptate.

Pentru că eu îmi iubesc tagma şi colegii, semnalez cartea de proză (“Drumul până la Piaţa Romană”) a ziaristului Horia Tabacu, care m-a pus pe gânduri. Personal îl cunosc vag pe autor. Ne-am văzut de două ori. Pentru noi, gazetarii mai bătrâni, el este un nume (a semnat şi în numărul 1 al acestui ziar, în ziua de 22 decembrie 1989).

Surprinzător că după fapte de vitejie în domeniul revistelor erotice şi al tabloidelor apare cu o carte de proză. E adoptat imediat de optzecişti, lăudat de critici foarte onorabili şi premiat. Cartea mi-a plăcut şi mie. Este rafinată şi se citeşte uşor. Dar nu din acest motiv scriu despre ea şi despre autor. O fac pentru a le da de veste unor critici că nu toţi ziariştii sunt analfabeţi. Mai avem colegi care au absolvit la zi facultăţi, care citesc mult, sunt îndrăgostiţi de cuvinte şi le scriu cu demnitate. Jurnaliştii nu-s nişte analfabeţi care vânează senzaţionalul. Nu-s scafandri ai mizeriei umane. Au şi ei suflet, şcoli… Suntem şi noi o tagmă în ţara asta, ce să-i faci? Şi bine se spune că războiul cu presa nu l-a câştigat nimeni, nici măcar dumneavoastră, cititorii!

Urmărește-ne pe Google News