Divorțul dintre un cetățean român și unul străin. Cum a fost adaptată legislația internă, după intrarea României în UE
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După 2007, când România a aderat la Uniunea Europeană, relațiile de familie au început să devină din ce în ce mai diverse. Ca urmare, și legislația în materie a trebuit să fie adaptată. Iată câteva noi reguli privind divorțul dintre un cetățean roman și unul străin, prezentate de Av Adrian Cuculis.
Cuprins:
După exodul românilor în țările Uniunii Europene, mulți s-au casatorit cu cetățeni italieni, spanioli ș.a.m.d. Dar, în multe cazuri, după un timp, din diverse motive, s-a ajuns la o deteriorare a relațiilor firești de cuplu, si, în final, la necesitatea desfacerii căsătoriei. Așa au apărut situații juridice noi. De exemplu, în cazul unei căsătorii încheiate în Italia, sau în Spania, divorțul se poate judeca și pronunța în România?
Cine poate divorța în România
Potrivit legislației actuale, pot divorța în România, pe lângă rezidenții români, atât românii căsătoriți în străinatate, cât și cetățenii straini căsătoriti fie aici, fie în străinătate. Practic, oricine poate divorța pe teritoriul Romaniei, potrivit regulilor internationale, mai exact, Regulamentului Nr. 1259/2010 al Consiliului Europei, de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată, în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp. Este vorba de Art 5, care prevede: Soții pot conveni să desemneze legea aplicabilă divorțului și separării de corp, cu condiția ca aceasta să fie una dintre următoarele legi: a) legea statului pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data încheierii acordului; b) legea statului pe teritoriul căruia soții și-au avut ultima reședință obișnuită, cu condiția ca unul dintre ei să aibă încă reședința respectivă la data încheierii acordului; c) legea statului de cetățenie a unuia dintre soți, la data încheierii acordului; d) legea forului (legea instanței în fața căreia a fost introdusă acțiunea- n.red.).
Legea română are prioritate
Un alt aspect important rezida chiar din Codul Civil. Este vorba de la Art. 2.600, o construcție împrumutată tot din prevederile europene, și anume : “Daca legea straină [..] nu permite divorțul ori îl admite în condiții deosebit de restrictive, se aplică legea română”. O altă problema este legată de prezența părților în țară, daca acestea nu au reședința în Romania, ci pe teritoriul altui stat. În acest caz, leguitorul, prin Codul de procedură civilă, a instituit posibilitatea reprezentării prin mandatar, deci, prin avocat, prezența obligatorie fiind înlăturată, evident pentru motive temeinice.
Dacă unul dintre soți nu este de acord să divorțeze în România?
Situatia aceasta o regăsim în peste 60% dintre cazuri. Dar, legislativul european a prevăzut această posibiliate. Ca urmare, în regulamentul mai sus menționat, la Art 8, se arată că divorțul și separarea de corp sunt reglementate de legea statului: a) pe teritoriul căruia soții își au reședința obișnuită la data sesizării instanței judecătorești; b) pe teritoriul căruia soții își aveau ultima reședință obișnuită, cu condiția ca perioada respectivă să nu se fi încheiat cu mai mult de un an înaintea sesizării instanței judecătorești, atât timp cât unul dintre ei încă mai are reședința în cauză la data sesizării instanței judecătorești; c) pe teritoriul statului a cărui cetățenie este deținută de ambii soți la data sesizării instanței judecătorești; d) unde este sesizată instanța judecătorească. În fine, ca durată, procedura pe acordul soților se poate termina într-un interval cuprins între 2 săptămâni și 6 luni de zile, iar procedura în contradictoriu, până la un an de zile.
