musculara progresiva, o boala care le macina corpul. Daca pana la 18 ani cei doi s-au mai putut deplasa ajutati de altcineva, acum Catalin si Jenica sunt dependenti de un scaun cu rotile si trebuie ajutati tot timpul. Din aceasta cauza, ies afara din casa cam o data pe an. Cea care si-a sacrificat viata pentru a fi alaturi de ei este mama lor. „Am divortat de sotul meu in urma cu trei ani si am ramas singura. De serviciu a trebuit sa ma las in urma cu vreo cinci ani ca sa am grija de copii. Acum sunt insotitorul lor si am un venit de doua milioane patru sute de mii de lei pe luna”, ne-a spus Maria Petrica.
Catalin este un tanar ca oricare altul din punct de vedere al spiritului sau. Vrea sa faca ceva in viata, sa munceasca, desi e constient de situatia sa. „De cand nu mai pot sa ma misc viata a devenit foarte grea. si vorbirea mi-e afectata. Stau toata ziua si desenez sau lucrez la calculator. As vrea sa fac ceva util sa castig bani dar nimeni nu are incredere in mine”, ni se confeseaza Catalin. Acesta, in ciuda faptului ca nu-si mai poate controla degetele, deseneaza si foloseste calculatorul pe care l-a primit ca donatie.
Tasteaza cu indoitura degetelor si este in stare chiar sa dactilografieze. „Cand eram la liceu am facut cursuri de specializare pentru calculator. Atunci ma miscam mai bine. stiu sa fac carti de vizita, sa dactilografiez. Ma chinui, dar le fac. Cand desenez imi fixez pixul intre degete. si apoi desenez cate patru-cinci ore pana imi iese ce vreau eu. Fac in general personaje de animatie”, ne spune Catalin in timp ce ne arata caietul sau cu creatii.
Sora sa, Jenica, nu este atat de activa ca fratele sau, desi se poate misca un pic mai bine. Boala si-a pus amprenta asupra psihicului. De curand, a suferit o operatie pentru intinderea unui tendon. „Am facut asta pentru a ameliora situatia. Dar boala este incurabila si cu cat trece timpul ei se vor misca din ce in ce mai putin si vor vorbi din ce in ce mai greu. Ma gandesc cu groaza ce s-ar intampla cu ei daca eu mor. Ne descurcam si asa foarte greu pentru ca ne costa mult medicamentele, intretinerea, mancarea, dar daca mor eu….nu stiu ce se alege de ei”.