Doi judecători ai Curţii Constituţionale, Marian Enache şi Simona Maya Teodoroiu, au făcut opinii concurente deciziei CCR în privinţa revocării şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi.
Argumentaţia celor doi judecători care au făcut opinie concurentă, în motivarea CCR privind revocarea Laurei Codruţa Kovesi, se bazează pe principiul colaborării loiale între Ministrul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii.
În procedura de numire a procurorilor-şefi, „este necesară o colaborarea loială între Consiliul Superior al Magistraturii(CSM) – secţia de procurori şi ministrul justiţiei”. Aşadar, subliniază cei doi judecători care au făcut opinie concurentă, ar trebui avute în vedere competenţele legale ale CSM, dar şi atribuţiile Ministrului Justiţiei, ca membru al Guvernului. El are dreptul să decidă asupra arhitecturii constituţională în ce priveşte activitatea procurorilor. Ca atare, CSM ar trebui să ţină cont de punctul de vedere al Ministrului Justiţiei, spun judecătorii Maya Teodoroiu şi Marian Enache.
Şi tocmai în baza acestui principiu al colaborării între CSM şi minsitrul Justiţiei, cei doi judecători susţin că, în realitatea, conflictul juridic de natură constituţională a rezultat, indirect, din disfuncţiile dintre cele două instituţii. Preşedintele Klaus Iohannis a fost doar un executant al acestui raport dezechilibrat.
„Esenţa conflictului juridic de natură constituţională şi-a avut originea în aceste aspecte şi a premers conduitei funcţionale a Preşedintelui României, determinând ulterior opţiunea acestuia. Practic, conflictul a fost generat de disfuncţiile preexistente în cadrul raporturilor dintre CSM – secţia de procurori şi ministrul justiţiei”, se arată în opinia concurentă.
Numire versus Revocare
Cei doi judecători mai fac o diferenţă între procedura de numire şi cea de revocare a procurorilor-şefi. Astfel, scriu Maya Teodoriu şi Marian Enache, numirea are o componentă mai degrabă vocaţională, în timp ce revocarea este o sancţiune.
„Principiul simetriei în ce priveşte procedura numirii în funcţie de conducere , în raport cu cea a revocării , are un caracter relativ, prin consecinţele pe care le comportă şi, de aceea, el nu se aplică automat . Astfel, în timp ce promovarea în funcţia de conducere reprezintă o vocaţie profesională, care potenţează cariera magistratului şi îi conferă noi valenţe, revocarea din funcţia de conducere are un veritabil caracter sancţionator. Datorită consecinţelor severe, de o importanţă aparte , pe care revocarea din funcţie le are faţă de cariera magistratului respectiv, şi chiar în raport cu parametrii optimi de funcţionare a instituţiei pe care o conduce, cel puţin temporar (generate de vacantarea postului, necesitatea desemnării unei conduceri interimare până la o nouă numire în funcţia respectivă, care, oricum, trebuie să parcurgă toate etapele prevăzute de lege etc.), revocarea din funcţie a magistratului trebuie să aibă la bază o abordar e justificată – rezultat al colaborării loiale , instituţionale, între ministru l justiţiei şi s ecţia de procurori a CSM”, prevede opinia concurentă.
Decizia Curţii Constituţionale este îndreptăţită de faptul că procurorii sunt în subordinea Ministerului Justiţiei, ca atare ministrul de resort este cel care răspunde de eficienţa parchetelor „baza principiului responsabilităţii şi al eficienţei”.
„În mod special trebuie să se ţină seama de aspectele mai-sus precizate, în cazul în care propunerea de revocare din funcţie se face la sesizarea din oficiu a ministrului justiţiei [ potrivit art.54 alin.(4) al Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată ], pentru a nu afecta atribuţiile ministrului în materie, precum şi rolul său constituţional şi legal , de a iniţia o astfel de procedură, dar având în vedere şi rolul s ecţiei de procurori a CSM în gestiunea carier ei magistraţilor , precum şi principiul legalităţii şi cel al imparţialităţii, care trebuie să guverneze activitatea procurorilor, potrivit art.13 2, alin.(1) din Constituţie”, se mai arată în document.
Alţi trei judecători au făcut opinie separată.
CCR a publicat motivarea în cazul revocării Laurei Codruţa Kovesi de la şefia DNA. Documentul are 133 de pagini şi conţine două opinii concurente şi o opinie separată, prin care se subliniază faptul că preşedintele României nu este obligat, potrivit legislaţiei, să revoce procurorii-şefi. Mai mult, potrivit opiniei separate, Curtea Constituţională nu se poate substitui Preşedintelui României.
Motivarea CCR în cazul deciziei privind revocarea Laurei Codruța Kovesi by Ioana Tomescu on Scribd