Editorial de SIMONA CATRINA | Am obosit câştigând bani, hai să ne odihnim cheltuindu-i!

Numai Costarici, numai Mexici, numai Japonii, numai hoteluri de şaişpe stele, numai Dubaiuri, numai Americi (care, altfel, dau greu viză, dar uite că numai eu ştiu vreo cincizeci de piţipoance care au obţinut-o fără cea mai sfrijită palpitaţie). Uite, astea sunt momentele alea când ajungem cu toţii un fel de Vasile Roaită mai mic.

Desigur, detestăm doctrina comunistă, dar nu se poate să nu ne indispună bafta unor şarle, a unor tolomaci sau a unor derbedei de a vedea toată lumea, asta numai şi numai fiindcă le-a căzut în cap o oală cu noroc absurd.

Aud zilnic tot felul de cântăcioase de-astea care au bătut continentele şi povestesc ce bine au fost primite de către românii de pe toate meridianele posibile. Mă uit la ele, sunt nişte duios agramate, nişte proaste fericite, lângă nişte boi abili, nişte fandosiţi.

A nu se înţelege cumva că toţi cei care traversează Oceanul ca să cânte şi prin alte ţări sunt nişte anomalii ale naturii. Ştiu artişti buni care, pentru că nu sunt plătiţi aici la justa lor valoare, aleg calea pribegiei (fie şi temporar).

Unii au plecat de tot, iar acum sunt musafiri în propria ţară – cum e Hruşcă, de exemplu, care şade în Toronto de mulţi ani şi vine în România numai de Crăciun, pentru tradiţionalele concerte de la Sala Palatului, după care câştigă (sper!) cât ar câştiga într-un an de zile în Canada.

Ce obosite sunt vedetele noastre după ce au câştigat bani în străinătate! Atâta stres, atâtea călătorii la care numai un român dintr-o sută de mii are acces! Vă implorăm, lăsaţi starurile să benchetuiască şi să cheltuiască în pace!

Căci acolo, la Toronto, Hruşcă nu are un alt job, din câte ştiu. Hruşcă ar merita să trăiască mai bine – deşi n-o duce foarte rău, dimpotrivă, soţia lui are un job bun şi poate asigura plata facturilor. Dincolo de asta, când locuiam în Canada, am văzut multe vedete din România care veneau acolo pe bani puţini, dar oricum era o afacere: vedeau Canada, nu le costa nici drumul, nici casa, nici masa, nici antrenul, ca să zicem aşa.

Dacă se întorceau în ţară şi cu legăturică de dolari canadieni, cu atât mai bine. După un asemenea asalt artistic, cântăreţii se declarau obosiţi şi mai rămâneau o vreme în Canada, ca să-şi odihnească oasele şi corzile vocale – căci acolo nu se practică playback-ul, te huiduie ăia de nu te vezi.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE